Jumătatea lunii august 2026. La putere este gașca lui Ilie Bolojan. Miniștri demiși, dar încă la putere. Taxele și impozitele urcă la cer. Motorina a depășit toate așteptările. La preț. Puterea de cumpărare a românului este la pământ. Unii politicieni afirmă că țara se împrumută cu 1.000.000 de euro pe zi. Pe fondul corului de înjurături, fluierături și huiduieli ocazionate de participarea sa la Ziua Marinei, nea Ilie Sărăcie ne anunță că austeritatea e bună și că disponibilizările au adus economii importante la bugetul de stat. Cu ce preț? Crește șomajul, dar asta nu se pune.
Președintele Nicușor Dan nu l-a însoțit la Constanța, nu l-a susținut. Dunărea a secat, centralele nucleare s-au oprit, deci trebuie să economisim voluntar energie electrică. Facturile la lumină vor exploda din luna septembrie. „Stați liniștiți, este o ușoară corecție”, ne zicea Bolojan. Suntem optimiști.
În acest timp, trenul de Pitești, plecat din Gara de Nord cu obișnuita întârziere, ne lasă în întuneric pe drum. Dispoziție de sus. După ora 22.00 ne putem băga degetele în ochi. Noi plătim biletul douășopt de lei și mergem în beznă. Ce mișto! La Oradea, în gara năruită pe bani europeni de moștenitorii lui Bolo, avem și trenuri private. Cursa de la 14.30 pleacă din Oradea către Satu Mare. De la patru dimineața până la 14.30, spre Sătmar nu există trenuri. Oamenii așteaptă în soarele dogoritor pe peronul nr. 5, pentru că peronul nr. 6 nu prea există.
Acolo unde trage trenul de Satu Mare, stau să cadă câteva dale de beton de un metru lățime. Întregul peron este aruncat undeva la capătul gării și are vreo trei metri lungime. O mișcare greșită și riști să ajungi cu bagajele pe linia ferată. Cu întârzierea cuvenită, trenul pornește spre Satu Mare. Douășopt de lei face biletul. În banii ăștia primești întârzieri, căldură, că este din plin afară, și șou cu manele. Pe drum, trenul strânge haite colorate de romi, cu tot cu puradei. Vagoanele de persoane se transformă în tren de marfă. Haitele aduc zeci de saci de gunoi negri, plini cu ceva. Și pute.
Putoarea vine încă din orașul lui Bolo, unde se face economie la peroane. Este o putoare vizuală. Mobilitatea urbană din Oradea a început cu o minunată imobilitate. Din primăvara lui 2026, site-ul Primăriei Municipiului Oradea ne anunță că vor face niște lucrări pe bani europeni. Edilii spun că se lucrează. Zona Gării Centrale din Oradea este practic distrusă. Presa centrală a semnalat că „din cauza șantierului pentru construirea pasajelor subterane de la magazinul Crișul și gara CFR, traficul din oraș a devenit un adevărat calvar. Bulevardele Gheorghe Magheru și Republicii sunt închise, iar șoferii sunt nevoiți să folosească drumul expres din strada Ecaterina Teodoroiu, unde s-au format cozi interminabile”. Pe câțiva kilometri buni, primăria a arat pământul și l-a găurit, apoi și-a cerut scuze. Lucrările blochează traficul, afectează afacerile locale și transformă zona într-un punct extrem de dificil pentru trecători. Duminică, 17.08.2026, în zona gării orădene nu se poate circula. Șantierul este pustiu. Nu se lucrează. Străzile din zonă arată ca o uriașă groapă în care zac, în nemișcare, utilaje, garduri și mormane de moloz. Trotuar nu mai există. Au săpat, au desfundat și au lăsat mizeria peste tot. Trecătorii își rup picioarele prin moloz.
Așa este toată țara în zodia lui Bolo. Unii spuneau că România este o țară tristă, plină de umor. Cu EL la hățuri, umorul a dispărut. România este o țară mizerabilă, de douășopt de lei.
Sursa: Avertisment.ro
242 cititori.
