Este deja o certitudine că modul dezastruos al unor administrații locale funcționează, fără exagerări, pe principiul „nu e tragedie, nu e problemă”. Situații grave care pun în pericol viața cetățenilor sunt ignorate până când provoacă pagube sau victime pentru ca ulterior să fie îngropate sub un alt dicton al parazitismului instituționalizat, „mortu’i vinovat”.
Au trecut zile de la furtuna din data de 09 iunie când crengile a zeci de copaci din Constanța au fost rupte de vântul și precipitațiile puternice iar sesizările și alertele înregistrate la primărie din partea cetățenilor și asociațiilor de proprietari rămân ignorate fără nicio explicație. Prin oraș se pot vedea cabluri și crengi care atârnă amenințător asupra trecătorilor și autoturismelor iar singura protecție pe care constănțenii se pot baza vine doar de la Dumnezeu.
Autoritățile nu pot invoca nicio scuză
Pentru că suntem sătui de vorbe și de nesimțire. Și pentru că astfel de situații nu sunt imprevizibile și nici noi, pur și simplu asta este starea de fapt la Constanța: nimeni nu răspunde, nimănui nu-i pasă, prioritățile sunt făcute de legea leului iar fesele rotunde ale nesimțirii se pun în mișcare DOAR după ierarhia intereselor unde cetățenii nu ocupă nici măcar ultimul loc. Iar dezastrul devine discutabil doar când nu mai poate fi ținut sub preș, de cele mai multe ori când nesimțirea seceră vieți. Și chiar și atunci, de cele mai multe ori, totul se termină cu mioriticul epitaf „mortu’ i vinovat”.
Am ales să ilustrez condiția de latrină a nesimțirii și grobianismului cu o singură privire de 360 grade într-un perimetru restrâns dintr-un cartier central al orașului, un colț al bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Strada Castanilor, care intersectează Ștefan Mihăileanu, era cu trei – patru decenii în urmă o cupolă frumoasă de verdeață și umbră vara de la coroanelor copacilor iar iarna, de zăpadă. Era ca un tablou, o stradă superbă unde puteai admira atât biserica ridicată pe cea mai înaltă culme a orașului motiv pentru care decenii la rând în turla lăcașului era montată o alarmă antiaeriană. Vis-a-vis, școala generală nr. 11 și o grădiniță, în același stil masiv de clădire veche dar frumoasă.
Prostia și corupția unor administrații trecute a mutilat zona, mulți copaci au fost tăiați iar locurile lor au fost betonate, o casă mortuară a fost ridicată în mod ticălos chiar sub ferestrele locatarilor din zonă care sunt, ani în șir, terorizați de gălăgia și mizeria lăsate de cei care vin acolo și, neavând spațiu amenajat să stea în curtea bisericii, preferă să fumeze la discuții gălăgioase chiar între blocurile de pe străzile Romulus și Castanilor. Desigur, o cantitate din ceea ce consumă la priveghi este pișat chiar peste florile din grădinile din jur că, deh, parte la dezastru iau și anumite stârpituri în sutane care niciodată n-au aflat că „slujesc” nevrednic într-una dintre cele mai frumoase biserici din oraș: își iau banul și își lasă enoriașii în casa mortuară toată noaptea râzându-le a doua zi în nas locatarilor care le cer să înceteze mahalaua și să folosească curtea din spate a bisericii pentru enoriași. Rânjete de țărănoi nesimțiți: din perioada comunismului și până în vara acestui an acel spațiu era plin de mizerie, pietriș, stive de lemne, probabil ca în mizeria de unde au venit în acest oraș. Mai nou, chiar și după mutarea gunoiului din spatele bisericii, cei care folosesc casa mortuară tot în stradă pot fi găsiți la orice oră: nopți cu urlete, mașini turate, hăhăieli de grobieni, căni sparte din superstiție (că deh, cine să le dea vreun sfat duhovnicesc când sutana e purtată doar să adune nu să împartă!…) a căror cioburi sunt împroșcate în mașinile locatarilor sau pe sub roți. Din cauza mahalalei mortuare, locatarii își parchează mașinile la străzi distanță. N-as rata nici „legenda” casei mortuare: folclorul local amintește de niște spații de pe strada Călărași care aparțineau, la momentul „autorizării” acelui lăcaș impropriu întrer blocuri, unor aleși din administrația locală care ulterior ar fi devenit chiriași la Poarta Albă. Nu am cercetat adevărul dar ascultând ciripitul păsărelelor unii ar putea crede că hotelul (sau bordelul…) lui Dănuț Epure ar putea valida o parte a legendei… Că deh, cine ar prefera vină la curve sau la somn când peste strada se cântă prohodul și se chișă grădina? Și uite așa s-au trezit vechile blocuri liniștite de pe Castanilor cu o casa mortuară sub ferestre și blocurile noi ale unor combinatori din jur care le mută ghenele și gunoiul în fața scărilor.
Răutate imbecilă care prosperă din mizeria și suferința pe care o produc. Parazitism! Nimic nu mai surprinde, lucrurile astea se petrec de zeci de ani în Constanța dar astăzi sunt, așa cum spuneam, toate sunt o stare de fapt.
Să mai pomenesc nemernicia celor care au terorizat ani în șir această zonă cu sirene împotriva păsărilor? Zeci de reclamații la Poliția Locală, abia în 2025 le-au pus capac. Să mai pomenesc de țărănoii veniți în cartier care și-au tras trotuar în fața vilelor de prost-gust și te atacă dacă parchezi pe spațiul public din fața lor? Mai sunt nu zeci, sute, mii de mizerii care au împuțit acest cartier, care l-au otrăvit efectiv.
Spațiile verzi, furate cu binecuvântări de combinatorii „aleșilor”
Locurile cu spații verzi dintre blocuri au fost cu japca legală de rechinii imobiliari din vremea primăriilor lui Radu Mazăre și Decebal Făgădău iar azi sunt ori locuri virane ( intersecția Castanilor cu Mihai Viteazu, ori cu blocuri ridicate de „dezvoltatori” din anturajul pesedist cum este cel din fața Școlii nr.11).
Până și anumite ghene ale blocurilor din vecinătatea celor ridicate de piloșii „aleșilor” anteriori au fost desființate și concentrate ulterior în zonele vechilor locatari de la blocurile de pe Mihăileanu: acumularea gunoaielor în apropierea unor scări de bloc este un alt subiect despre corupția locală dar și despre faptul că aici parazitismul și corupția put efectiv.
„Toaletarea” anumitor copaci din zonă nu o pot menționa decât între ghilimele întrucât este efectiv o mutilare. Nu de puține ori este vizibilă uciderea unor copaci. Răutate imbecilă: lângă un bloc, un braduț efectiv este abandonat de peste zece ani înconvoiat la 45 grade iar lângă el arborii au fost ciuntiți de crengi până la trunchi probabil cu intenția de a-i usca și tăia iar alții plantați cu ani în urmă au fost retezați cu drujba fără nicio explicație logică sau legală după cum se poate vedea în imaginile atașate.
41 cititori.
