Către :
PREȘEDINȚIA ROMÂNIEI
În atenţia :
Domnului Nicușor Dan, Președintele României
Către :
Guvernul României
În atenția :
Domnului Ilie Bolojan, Prim-ministru al României
Cc:
Consiliul Suprem de Apărare a Țării
Domnului Nicușor Dan, Președintele CSAȚ
Solicitare
Subsemnatul Ohanesian Eduard Ovidiu, cetățean român, posesor al C.I. seria ……, nr. ……., domiciliat în ……………… București, România, cetățean al Uniunii Europene, posesor al pașaportului …………..în calitate de jurnalist și de parte civilă (sentința penală a Curții de Apel București nr. 122/24 aprilie 2008 și sentința 122/13 iunie 2007, definitive și irevocabile), sunt victima unei operațiuni de terorism internațional, planificată şi realizată, în anul 2005, de celule teroriste, conduse de un cetățean al SUA și de un cetățean româno-sirian, în complicitate cu mai multe instituții ale statului, implicaţi în nenumărate alte activităţi infracţionale ( evaziune fiscală, spălare de bani, contrabandă internațională cu armament, răpire și tortură a unor cetățeni români, irakieni, a unui cetățean al SUA, ofițer al forțelor armate a SUA și a unui jurnalist francez ).
Luând în considerare că au trecut 20 de ani de la unul dintre cele mai importante și controversate evenimente din istoria recentă a României, răpirea unor cetățeni români în Irak, din 28 martie 2005, de către grupări teroriste românești și străine, rămas neclarificat până astăzi, vă solicit intervenția pentru declasificarea urgentă, completă și fără nicio rezervă a documentelor care au stat la baza dosarelor de cercetare emise de autoritățile române, dosare DIICOT nr. 540/D/P/2005, nr. 628/D/P/2005, nr. 121/P/2007, dosarul operațiunii de capcanare a traficantului de arme Viktor Bout, denumit de anchetatorii DEA “Relentless” și alte dosare colaterale, secretizate abuziv total sau parțial de regimul Traian Băsescu și de complicii acestuia.
Vă atrag atenția că orice ascundere abuzivă a informațiilor din dosarul “Răpirea jurnaliștilor în Irak” și din dosarele colaterale, prin secretizare abuzivă dovedește complicitatea și conspirația instituțiilor politice şi militare ale unor state ca România și ale Statele Unite ale Americii, membri NATO, care au asigurat protecția infractorilor și au ascuns informații prețioase depre celule teroriste, contrabandiști internaționali, răpitori şi pe complicii acestora, fie ei persoane private sau instituţii, care au răpit și torturat militari și cetățeni obișnuiți irakieni, români, americani și francezi.
1.Vă solicit intervenția în momentul în care la granițele României avem de-a face cu un conflict militar deschis și în care cel puțin două persoane, subiecte ale dosarelor despre care vorbim mai sus, cetățeanul SUA Mohammad Munaf și cetățeanul Federației Ruse Viktor Bout, infractori judecați și condamnați definitiv pentru diverse fapte grave, au fost eliberate din închisori, înainte de termen, unul pentru că este cetățean SUA și posibil agent acoperit, celălalt într-un schimb cu alți cetățeni SUA. Cei doi au fost judecați și încarcerați pentru crime internaționale imprescriptibile (răpire de persoane, tortură și trafic internațional de armament). A treia persoană, Omar Hayssam, cetățean româno-sirian, scriptic, ofițer în rezervă al MApN (Centrul de recrutare Sector 4 București), este încă încarcerat în penitenciarele românești, dar a fost ajutat să înstrăineze averea din care a finanțat actele teroriste susmenționate. De menționat faptul că în cazul “Răpirii din Irak”, instituțiile statului au depus eforturi mari pentru mușamalizarea anchetei, care, de cele mai multe ori a fost împiedicată prin scoaterea din țară și protejarea teroriștilor menționați mai sus sau prin intervenție politică în cursul investigațiilor ( vezi scoaterea din țară a teroristului româno-sirian Omar Hayssam, predarea teroristului cetățeanului american Mohammad Munaf direct din ambasada României de la Bagdad, intervenția fostului ministru al Justiției Monica Macovei pentru împiedicarea extrădării acestuia, împiedicarea capturării la București a partenerului de afaceri a celor menționați mai sus, contrabandistul de armament Viktor Bout în operațiunea “Relentless”, organizată în anul 2008 de Drug Enforcement Administration, etc).
Astfel, menționăm cu Procurorul general al României de la acea dată, generalul Ilie Botoș a dat în judecată Ministerul Justiției pentru ca subordonații săi să poată cere extrădarea teroristului Mohammad Munaf din SUA și anchetarea sa. Fără succes. Pentru a i se închide gura, Ilie Botoș a fost demis de la conducerea Parchetului general, a fost decorat și înaintat în grad și a fost numit adjunctul directorului Direcției Generale de Informații a Apărării, mai precis, șef al serviciului de informații externe al Armatei, DIM/J2. La plecarea sa din fruntea Parchetului general, Botoș a declarat amenințător că procurorul Ciprian Nastasiu avea în lucru un dosar deosebit de important referitor la trafic internațional cu armament. În România, în cazul răpirii, a urmat un simulacru de proces în lipsa principalilor făptuitori.
5.Conform documentelor ulterioare emise de armata SUA și de Ministerul de Externe român (A/L544/52 /23 mai 2007), Mohammad Munaf a fost continuu asistat de reprezentanții autorității militare SUA : avocatul Gary Nunn, analist american JIDC Jonathan Brookshire, de alți ofițeri FBI care au lucrat la caz alături de comisiile rogatorii trimise din România.
Referitor la aceste acte de terorism grave ascunse prin secretizare abuzivă de reprezentanții militari și politici ale celor două state membre ale NATO și partenere pe mai multe teatre de luptă de pe glob, vă notific în calitate de victimă a unor acte de terorism internaţional și trafic ilegal cu armament și, în calitate de jurnalist și vă solicit să analizați cu atenție și celeritate dosarele “Răpirii din Irak” și să luați măsurile necesare de declasificare în virtutea principiilor și obiectivelor care stau la baza democrației europene, care nu poate tolera ascunderea unor infracțiuni de terorism internațional.
2. Timp de două decenii am cerut în mod repetat, preşedinţilor, guvernelor, Parlamentului şi instituţiilor de forţă ale României, care s-au succedat la conducerea țării, declasificarea totală și necondiţionată și publicarea tuturor documentelor secrete din dosarele de terorism, trafic internaţional cu armament şi răpire. Este vorba despre documentele care au legătură cu “Răpirea jurnaliştilor români în Irak” şi cu rețeaua traficantului de arme Viktor Bout. Am cerut statului român să își asume operațiunile mai mult sau puțin legale care țin de domeniul terorismului, derulate de instituțiile de forță ale țării. Timp de 20 de ani, factorul politic a respins cererile mele de declasificare și de redeschidere a dosarelor de terorism și de trafic cu armament. Organele de anchetă, îndeosebi DIICOT, au trecut cu vederea în mod repetat informațiile despre faptele complicilor teroriștilor enumerați mai sus, familiile acestora fiind protejate și scoase din țară, averile înstrăinate, deși se impunea anchetarea acestora și sechestrarea averilor și bunurilor folosite în actele de terorism comise împotriva cetățenilor români, americani, irakieni, francezi, etc. Nu au fost căutate, identificate sau anchetate contactele, sursele de finanțare, cercul infracțional și nu a fost trasată harta relațională, referitoare la celulele teroriste descrise mai jos. Nu a fost anchetat rolul politicienilor și al presei în planificarea actelor teroriste. Procurorii DIICOT care au instrumentat dosarele susmenționate au fost intimidați și eliminați din Ministerul Public. Deși autoritățile SUA și România cunoșteau în detaliu date despre infracțiunile multiple desfășurate, autorii faptelor criminale au fost protejați, iar informațiile despre răpire au fost clasificate. Mai grav, în media din state ca SUA și Marea Britanie există tendința de a șterge cu bunăștiință orice referire la jurnaliștii români răpiți în Irak în 2005.
O parte din infractorii de care vorbim au fost eliberați sau ținuți în custodia forțelor militare aliate, pentru a nu fi aduşi în faţa instanţelor de judecată românești sau americane, folosindu-se infrastructura și resursele militare ale statelor respective. Unii dintre teroriști, colaboratorii lor și celulele din care aceștia fac parte nu au fost niciodată urmăriți / urmărite, nici anchetați sau judecați pentru faptele lor, deși, inițial, au fost arestați pentru răpire sau trafic ilegal cu armament, droguri, țigări sau alte substanțe sau echipamente supuse embargoului internațional. În acest scop, înalți oficiali din cele două state la care facem referire mai sus, au folosit înțelegeri politice la cel mai înalt nivel, acorduri subterane mai vechi și protocoale noi, clasificate, semnate după 2004, anul în care România a aderat la NATO.
3.În luna mai 2005, imediat după eliberarea jurnaliștilor români și aducerea acestora în țară, Serviciul Român de Informații a continuat operațiunea de mușamalizare a răpirii. Sub pretextul unui “debriefing”, jurnaliștii au fost închiși într-o vilă din complexul SRI, denumit codificat K2-K4-T14 ( după numele străzilor pe care se află), sub paza ofițerilor SRI de la Brigada antiterorism. În această perioadă, jurnaliștii au fost anchetați de echipe mixte formate din magistrați DIICOT și ofițeri de informații în lipsa avocaților. Declarațiile luate în aceste condiții au fost secretizate, dar folosite ca puncte de reper de magistrații DIICOT în ancheta oficială. Operațiunea de anchetare ilegală a foștilor ostatici nu se putea derula decât în virtutea unor protocoale dintre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) și Serviciul Român de Informații, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Audierea jurnaliștilor de la K2-K4-T14 este o premieră în jutiția românească, fiind prima dovadă clară a amestecului unui serviciu secret și al președintelui țării în actul de justiție.
Anchetatorii au fost interesați de informațiile pe care jurnaliștii le dețin despre adevăratele mize ale operațiunii de răpire, deoarece în spatele “Răpirii din Irak” se ascundeau alte operațiuni secrete, iar magistrații bănuiau o legătură apropiată între unii jurnaliști și teroriști. Ulterior, lt.-colonel Moaied Abdel Kazem, anchetator în cadrul Ministerului de Interne Irakian, a confirmat implicarea unuia dintre jurnaliștii români în organizarea răpirii. Într-o înregistrare video, anchetatorul irakian a acuzat autoritățile române că îl acoperă pe jurnalistul implicat în organizarea operațiunii de răpire. Procurorii au evitat anchetarea conducerii ziarelor și televiziunilor implicate în operațiune. Era de notorietate relația de prietenie dintre fostul senator PSD Ion Vasile și Omar Hayssam, dar și implicarea acestora în presă. În același timp, subsemnatul a descoperit și a probat că, din dosarul inițial, cu nr. 540/D/P/2005, anchetatorii au disjuns, în secret (4 iulie 2005), o altă lucrare penală, mult mai importantă, în care au fost ascunse adevăratele mize ale operațiunii “Răpirea din Irak”. Este vorba despre dosarul nr. 628/D/P/2005, în care magistrații anchetau legăturile teroriștilor Omar Hayssam și Mohammad Munaf cu celula condusă de traficantul de armament Viktor Bout, dar și cu ploiticieni și oameni de afaceri importanți. În dosarul “Armamentul” au fost audiate sute de persoane, politicieni, oameni de afaceri, diplomați și ofițeri de informații. Magistrații DIICOT au lucrat compartimentat, pe echipe, fiecare cu părticica sa. Singurul care știa tabloul de ansamblu al dosarului nr. 628/D/P/2005 a fost procurorul șef adjunct DIICOT Ciprian Nastasiu.
Începând cu anul 2007, ca răsplată pentru obediența sa în fața factorului politic, magistratul care a instrumentat cele mai importante dosare româneşti referitoare la terorismul internaţional, Ciprian Nastasiu, a fost invitat de autorităţile SUA, în mai multe rânduri, pentru a conferenţia în faţa cadrelor FBI, CIA şi Secret Service despre rolul colaborării dintre magistraţi şi serviciile secrete (protocoale secrete, echipe comune), metodă dezavuată de întreaga societate românească în ultimii ani şi denunţată de Justiţie ca fiind abuzivă și ilegală. Este poate prima recunoaștere oficială a protocoalelor secrete dintre SRI și Justiție, care au fost denunțate de întreaga societate românească ani mai târziu. De remarcat că magistratul Nastasiu, avea soția angajată în cadrul Serviciului Român de Informații, instituție de contraspionaj intern care a avut numeroase ingerințe dovedite, ulterior denunțate ca ilegale, în actul de justiție.
4. Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații, Direcția Generală de Informații a Armatei, DIPI, alte structuri informative ale armatei române și ale armatei SUA, aflate în misiune în Irak și FBI ascund de două decenii, informații capitale despre teroriștii menționați mai sus, deși unii dintre ei erau urmăriți internațional de organele de anchetă și de instituțiile internaționale polițienești (INTERPOL, EUROPOL) pentru infracțiuni grave ca : evaziune fiscal, spălare de bani, răpire, trafic internațional cu arme, cu substanțe explozive și cu droguri de mare risc. Am publicat liste cu rapoarte secrete și strict secrete emise de DGIPI ( fostul UM 0215, UM 0692 ), actual DIPI, referitoare la activitățile infracționale ale grupării Hayssam – Munaf, înaintate instituțiilor de forță ale țării, până la Președinție.
Anchetele penale deschise pe numele infractorilor și complicilor acestora au fost mușamalizate, unii membri ai grupărilor de crimă organizată participante la acte de răpire și terrorism fiind salvați și protejați. În cazul teroriștilor Mohammad Munaf și Omar Hayssam, o parte dintre miniștri și unii dintre magistrații care au legături trainice cu serviciile de informații ( chiar legături de familie) au intervenit personal în protejarea și eliberarea criminalilor. Cei care au coordonat și au girat compromiterea anchetelor penale și, în general, a actului de justiție în dosarele de terorism internațional, au fost chiar Traian Băsescu, președintele țării de la acea dată, confirmat recent ca agent al serviciilor secrete comuniste și ministrul de Justiție de la acea vreme, Monica Luisa Macovei, care, în mod constant a împiedicat declasificarea și publicarea documentelor referitoare la terorism.
5.Un exemplu semnificativ pentru intervenția politicului în actul de justiție este teroristul SUA Mohammad Munaf, care era căutat internaţional prin INTERPOL, pentru fapte de terorism, iar autorităţile române, cât şi cele americane se prefăceau că nu-l găsesc. În 2010, aflat sub protecție SUA pe teritoriul Irakului, teroristul american Munaf sfida opinia publică prin intervenţii video şi telefonice, în direct, la televiziunile publice din România, afişându-se cu un ceas de mână de zeci de mii de euro. Personal, l-am surprins pe teroristul căutat internaţional, în mai multe postări ale acestuia împreună cu familia şi complicii săi din Irak, nepedepsiţi, în fotografii postate pe rețeaua de socializare Facebook, în anul 2014.
În același mod, după ce a fugit din România, Omar Hayssam, purta îndelungi dialoguri telefonice cu procurorii DIICOT și cu presa, batjocorind autoritățile de la distanță. La insistențele mele, Curtea de Apel București l-a audiat pe ambasadorul român în Irak din anul 2005, Mihai Ștefan Stuparu, cadru acoperit al spionajului extern. Diplomatul a refuzat să depună mărturie, dovedind că SIE este mai presus de lege. Tot la cererea mea expresă, negociatorul român din timpul crizei răpirii, colonelul SIE, Octavian Hârșeu, a depus mărturie în fața instanței de judecată. Declarațiile sub jurământ și înregistrările audio/video ale ofițerului român, fost consilier al ambasadorului în timpul crizei din Irak, referitoare la perioada răpirii, au provocat un șoc în opinia publică. Practic, Hârșeu a fost primul martor care confirma în fața instanței că, în afacerea “Răpirea din Irak” președintele țării mințise. Teroristul american, Munaf, a fost predat autorităților americane direct de pe pământ românesc. După acest episod jenant pentru statul român, toate cererile mele de audiere a martorilor de la fața locului (generalul Adrian Isac, colonelul Florian Coldea, ș.a.) au fost respinse. Ce făceau reprezentații Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului de Informații Externe ? Se străduiau să ascundă dovezile din dosarul de trafic internațional cu armament. Ani la rând am notificat Ambasada SUA din România şi Departamentul de Justiţie al SUA despre modul în care este protejat teroristul Mohammad Munaf şi despre modul în care a scăpat de justiție gruparea din care acesta făcea parte. În cele din urmă, dintr-un motiv sau altul, teroristul american a fost adus în România unde şi-a ispăşit o parte din pedeapsă. A fost eliberat din penitenciar înainte de termen, în 2022, din motive hilare.
Fondurile folosite de celulele teroriste au fost spălate sau înstrăinate, iar complicii teroristului au scăpat pentru că faptele acestora nu au fost anchetate de organele competente americane. Complicii săi activează liniştiţi în mai multe ţări occidentale ca SUA, Canada sau Marea Britanie sau chiar în Irak. De aici, tragem concluzia că nici Serviciul de Informații Externe și nici Direcția de Informații Militare (DIM/J2) nu l-au căutat vreodată pe terorist, deși chiar statul român îl dăduse în urmărire prin Interpol. Vă reamintesc faptul că România avea în Irak, o prezență militară semnificativă, inclusiv agenți de informații militare care aveau o colaborare fructuoasă cu aliații.
6. În acest fel au fost ascunse și au fost protejate fondurile și bunurile mobile și imobile care alimentau operațiunile de crimă organizată ale teroriștilor și traficanților de arme susmenționați. Există indicii și probe temeinice că grupările criminale de care vorbim, complicii și familiile acestora acționau de trei sau patru decenii în plan internațional, sub coordonarea instituțiilor de forță şi ale serviciilor de informaţii ale României și ale SUA.
Subsemnatul, în calitate de jurnalist, am publicat nenumărate date și documente clasificate referitoare la activitățile infracționale de corupție și de suport al terorismului internațional în care au fost implicați sau au avut calitatea de organizator cei doi teroriști internaționali Mohammad Munaf și Omar Hayssam. Documentele, unele din acestea având caracter secret, dovedeau că, după 1990, autoritățile statului român, la cel mai înalt nivel, cunoșteau în amănunt, pas cu pas, toate infracțiunile comise de cei doi și că nu au luat nici un fel de măsuri legale pentrua-i opri.
Am publicat fragmente elocvente din documentul clasificat “Strict Secret” cu titlul “Corupția în România (1990-2000) Activitatea Consiliului Național de Combatere a Corupției și Crimei Organizate”, raport complex dezbătut de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în anul 2000, care cuprindea, printre altele, un compendiu al infracțiunilor comise de familia teroristului Omar Hayssam pe teritoriul României, timp de un deceniu. Activitățile infracționale ale celulelor teroriste se derulau în timp ce statul român semna protocoale de aderare la organizațiile euroatlantice. Am fost hăituit și marginalizat de agenții statului român.
În anul 2013 am obținut și am publicat raportul Direcției de Informații și Protecție Internă (DGIPI), serviciul secret al Ministerului de Interne, cu numărul 978970 emis în data de 31.10.2013. Documentul intitulat “Matricea responsabilităților în anchetă și situația lui Omar Hayssam” este un opis al activităților infracționale comise de celulele teroriste coordonate de grupul Bout-Hayssam-Munaf. Anexa documentului conține sute de rapoarte, emise începând cu anul 2001, clasificate “Secret” sau “Strict secret” despre gruparea susmenționată, adresate tuturor instituțiilor de forță ale statului român, DIICOT, IGPF, IGPR, secretar de stat MAI, inclusiv Președinția României. Practic, raportul spionajului M.I. dovedește că autoritățile statului știau totul despre infracțiunile comise de teroriști, dar nu au luat nicio măsură pentru a le opri, dimpotrivă, i-au protejat pe infractori.
De asemenea, o notă informativă olografă însoțită de informația de primă sesizare și de alte rezoluții, clasificate “Strict secret”, emise de agenții din teren ai Serviciului Român de Informații, în luna august 2001, semnalează în amănunt activitățile derulate de teroristul român Omar Hayssam în sprijinul unor organizații teroriste ca Hamas, Hezbollah sau Frații Musulmani. Documentele ignorate de șefii SRI dovedesc modul în care principalul organ contrainformativ al României, îl proteja de infractor, ocolind rapoartele agenților săi din teren.
7.Condamnarea și încarcerarea cetățeanului SUA, Mohammad Munaf, născut la data de 29.11.1962, în Irak, fiul lui Munaf și Suad, posesor al pașaportului SUA, tip PA, nr. 112264008, cu domiciliul în 53-56 Forest Ave 2R, Sect.5, Ridgewood NY 11385 / New York USA, suspectat că ar fi angajat sau colaborator al Central Information Agency (CIA), pentru inițiere, coordonare și finanțare a unei acțiuni teroriste prin care au fost răpiți trei cetățeni români (cu mandat de executare a unei pedepse cu închisoarea de 10 ani), a fost adus în țară în condiții neelucidate și încarcerat în Penitenciarul Rahova. La sfârşitul anului 2004, beneficiind de informaţiile livrate de complicii săi din instituţiile statului şi din serviciile de informaţii, teroristul Omar Hayssam a încercat să-şi pună la adăpost averea estimată la 100 milioane dolari, obţinută din afaceri ilegale, contrabandă cu țigări și alte produse accizabile, cu armament, evaziune fiscală şi din spălare de bani. O mare parte din averea lui Omar Hayssam ( acţiuni, conturi, imobile, terenuri, firme) a fost transferată pe numele complicelui său, cetăţean SUA, Mohammad Munaf. Acesta din urmă avea să declare că a garantat averea teroristului Omar Hayssam, cu cetățenia SUA. Mohammad Munaf devenise peste noapte, președinte al grupului de firme Manhattan, care aparținea în realitate Grupului Omar din Siria. Autorităţile de la Bucureşti nu i-au împiedicat pe infractori să facă aceste “inginerii financiare”. Ofițerii de informații, diplomați, polițiști și alți funcționari pe care Omar îi avea pe statul de plată, l-au informat pe terorist despre toate demersurile pe care instituțiile statului aveau de gând să le întreprindă împotriva lui. Conform propriilor declarații, Munaf a recunoscut că Omar Hayssam a trecut pe numele său și al soției sale Georgeta (Georgete) cea mai mare parte a averii sale, pentru că instituțiile statului evitau să se atingă de un cetățean al SUA. Mai târziu, reprezentanții Grupului Omar din Siria au fost lăsați să vândă firma de ape minerale Bucovina, care aparținea teroristului Hayssam, către un grup de afaceri polonez și au scos banii din țară. Sirianul Omar Hayssam, cetățean român la data comiterii faptelor, născut la 01.03.1963, fiul lui Hayssam Khaled Omar și al lui Zahrei (Farzat), maior (r) în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condamnat cu executare la 20 de ani pentru inițiere, coordonare și finanțare a unei acțiuni teroriste prin care au fost răpiți trei cetățeni români, se află în Penitenciarul Mărgineni. Livrarea acestuia din Siria în România este secretizată și acum.
Youssef Munaf Mohammed, cunoscător al limbii române și al limbii engleze, fratele lui Mohammad, personajul care i-a însoțit pe jurnaliștii români prin Bagdad, complice la actele de terorism comise de fratele său, a fost arestat, judecat și condamnat, apoi a fost eliberat. Sunt indicii că fratele teroristului Munaf nu era la prima acțiune teroristă. În 2005, Youssef avea mâna dreaptă, imobilizată într-un suport din material plastic, deoarece un glonț de calibru 7,62 mm îi afectase nervii antebrațului. Youssef Munaf vorbea cursiv românește, semn că și acesta a fost școlit în România, fiind în atenția autorităților. În prezent, Youssef este divorțat, are un copil și lucrează la un cabinet oftalmologic din localitatea Fallujah, Irak.
8.SUA și România au ascuns cu grijă faptul că, inițial, operațiunea de capturare a traficantului de arme,Viktor Bout ( codificată sub denumirea “Relentless” ) și a complicelui său Monzer Al Kassar, s-a desfășurat la București, în perioada ianuarie-februarie 2008, sub coordonarea Drug Enforcement Administration (DEA), cu participarea nemijlocită a Parchetului General (procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – DIICOT) și a Serviciului Român de Informații. Magistrații DIICOT au ascultat zile-n șir interceptările convorbirilor telefonice dintre traficanții de armament care se pregăteau să vină în România. Din motive neclare, operațiunea de la București a fost ratată.
În cele din urmă, în data de 6 martie 2008, Bout a fost capturat de ofițerii DEA și de Poliția Thailandeză la etajul 27 al hotelului Sofitel din Bangkok. Documentele de extrădare emise de SUA, după capturarea traficantului, conţin învinuiri grave, printre care şi traficul cu rachete antiaeriene sau rachete antitanc tip Fagot 9K111, Fagot 9M111 ( Spigot, în codificare NATO ) sau versiuni mai noi, de fabricaţie sovietică, capabile să distrugă tancuri M1A2 Abrams. Bout a mai fost acuzat și de conspirație în vederea uciderii unor cetățeni ai SUA. Despre filiera românească a traficului cu arme nu s-a spus nicun cuvânt în instanțele americane. Rachetele Fagot aflate în custodia MApN au dispărut. Averea traficantului a fost pusă sub sechestru.
Culmea ironiei, în declarația sa, din 4 noiembrie 2011, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Mark Gitenstein, a adresat mulţumiri Guvernului României şi poporului român pentru cooperarea excelentă a procurorilor români din cadrul DIICOT cu instituţii abilitate din SUA, în cazul cetăţeanului rus Viktor Bout, găsit vinovat de un juriu federal american de conspiraţie în vederea vinderii de armament unei organizaţii teroriste (FARC din Columbia). Practic, autorităţile SUA nu erau interesate decât de capturarea traficantului de arme Viktor Bout, pe care l-au încarcerat pentru 25 de ani la Penitenciarul Marion din SUA. Complicii români ai acestuia fie ei persoane sau instituții nu au dat socoteală.
9.În mai 2005 am fost audiat de Gary Dickson, rezidentul FBI, la acea dată în România. Acesta era asistat de trimisa specială a FBI din SUA în problema recuperării ofițerului Roy Hallums, americanul care era ținut ostatic alături de noi în Culcușul Leilor, cum a fost denumită groapa sinistră de la 29 km sud de Bagdad. În acest timp, teroristul Mohammad Munaf, cetățean al SUA, era în custodia armatei americane în penitenciarul Abu Ghraib. Reprezentanții FBI nu păreau interesați de activităţile teroriste ale cetăţeanului SUA, Munaf, ci, mai degrabă, de starea și locația ofiţerului de spionaj militar Roy Hallums, ostatic de peste 311 de zile. După eliberare, Hallums avea să fie invitat la Washington de fostul preşedinte al SUA Barack Obama în cadrul unui program dedicat ostaticilor.
Am fost audiat de o comisie rogatorie militară irakiană, reprezentată de ofițeri ai Tribunalului special pentru crime majore Shark El Khanat, în sediul Parchetului general din București.
Am avut discuții cu consilierul de Securitate Națională al președintelui Franței de la acea dată, apoi de o echipă specială a serviciilor de informații externe franceze.
Am cerut de nenumărate ori autorităților române declasificarea și publicarea tuturor documentele din dosarele de terorism legate de infracțiunile grupării Bout – Omar – Munaf, fiind interesat, mai ales, de documentele care privesc răpirea jurnaliștilor români din Irak din 2005. Am fost refuzat. Infracțiunile și autorii acestora au rămas secrete, semn că aceștia lucrau cu sau pentru instituțiile statului.
În calitate de parte vătămată am depus în fața instanțelor, înregistrări audio/video ( interviu realizat în perioada 2005-2006 cu locotenent-colonel Moaied Abdel Kazem) cu ofițeri superiori din poliția irakiană care susțineau că statul român continuă să alimenteze cu arme și muniție insurgența irakiană din Fallujaf. Cu alte cuvinte, deși România trimitea militari să lupte alături de aliați, la nivelul anului 2005, serviciile secrete alimentau insurgența cu armament și muniție.
Punându-vă la dispoziție dovezi, mărturii, fotografii, înregistrări audio/video și documente despre activitățile de terorism susmenționate, în virtutea Acordului Națiunilor Unite privind combaterea crimei organizate încheiat la Palermo în anul 2000, solicit imperativ Președinției României, Guvernului României și CSAȚ să ia cunoștință și să analizeze aceste fapte deosebit de grave și să ia măsurile de rigoare, în litera și spiritul legii și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Solicit președintelui României, domnul Nicușor Dan, șef al Consiliului Suprem de Apărare a țării și premierului României, domnul Ilie Bolojan, să demareze procedurile de desecretizare a documentelor care stau la baza dosarelor “Răpirii din Irak”, dosar nr. 540/D/P/2005 și dosarul nr. 628/D/P/2005 și a tuturor dosarelor conexe.
Cu stimă,
Eduard Ovidiu Ohanesian
jurnalist și victimă a unei operațiuni teroriste internaționale
Date de contact
Telefon mobil :
Adresă e-mail :
18.12.2025
Sursa: Avertisment.net
53 cititori.
