Unii dintre cei mai importanți influenceri de care îmi aduc aminte, dintr-o epocă în care nu existau rețele de socializare, internet și telefonie mobilă, au fost čika Jaša cazangiul și străbunica mea, baba Darinka, atunci când se pregătea să ducă prunele la cazan. Se căznea două-trei zile să găsească pe cineva să-i sape grădina, dar când trebuia să facă răchia apăreau voluntari săritori din toate părțile. Nu trebuia să facă, să share-uiască sau să spună nimic. Nici un hint, nici un afiș, nici un hashtag, nici un bener, nici un event, nici un performance, nici un mesaj, nimic, nimic.
Era suficient să fie văzuți cum împing căruțul cu comină sau merg dimineața cu bițigla să deschidă porțile coșmeliei în care funcționa cazanul comunal și zeci de bărbați, asemenea șobolanilor din povestea germană ”Rattenfänger von Hameln”, se luau după ei. Se organiza câte un Social Media Summit pe zi, fără nici un efort sau ban investit, doar pe bază de inhalație de aburi, perseverență întru degustare și solidaritate de breaslă.
The archeofuturism is really amazing.
8160 cititori.
Qui iure est laudantium vel aperiam. Aut totam voluptates facilis et.