Ministerul Apărării Naționale (MApN) are datoria de a proteja și respecta militarii care își dedică viața apărării țării. Cu toate acestea, mărturiile foștilor militari dezvăluie o realitate sumbră: o lipsă gravă de responsabilitate față de sănătatea și bunăstarea acestora, atât în timpul serviciului, cât și după. Poveștile personale, precum cea a unui militar care a servit țara cu devotament, scoate la lumină modul în care MApN nu doar că și-a neglijat personalul, ci chiar și-a ignorat obligațiile față de el, conducând la consecințe devastatoare pentru sănătatea lor.
De la început, o alimentație precară și condiții umilitoare
Povestea începe devreme, la vârsta de 14 ani, când fostul militar a fost admis la Liceul Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova. Departe de imaginea romantică a unei educații stricte și bine organizate, realitatea era complet diferită. Elevii militari primeau la masă alimente expirate și de proastă calitate: conserve alterate, orez plin de viermi și năut mucegăit. Angajații unității furau fără jenă din rațiile alimentare, plecând cu sacoșe pline de produse, în timp ce viitorii militari rămâneau să se descurce cu resturile.
Neglijența medicală: O poveste de viață și de moarte
După absolvirea liceului militar, militarul a urmat Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri, arma transmisiuni, în perioada 1997-1999. Aici, alimentația precară a continuat să lase urme asupra sănătății sale. Dureri puternice de stomac, ignorate de medici și catalogate drept o simplă gastrită, au culminat cu un ulcer duodenal perforat și peritonită generalizată. Totul a fost agravat de un medic al unității care, deși a recunoscut gravitatea situației, a decis că nu era necesară o intervenție medicală imediată, amânând transportul la spital până a doua zi. Din fericire, personalul de la Spitalul Militar Sibiu a reușit să-l salveze și să-i permită continuarea studiilor, însă medicul unității, cel care i-a pus viața în pericol, a avut nesimțirea să-i ceară șpagă pentru a semna fișa medicală de absolvire.
Umilințele continuă în carieră
După absolvirea școlii militare, lucrurile păreau să se îndrepte. A ales o unitate din București, fiind unul dintre primii 10 din 87 de elevi la absolvire. Cu toate acestea, MApN nu i-a asigurat nici măcar o locuință sau o sumă de bani pentru chirie, deși avea dreptul legal la acestea. Din cauza refuzului proprietarei de a-i face un contract de închiriere, militarul a fost lăsat să se descurce pe cont propriu, în timp ce colegi din București, care nu aveau nevoie reală de chirie, beneficiau de fondurile alocate pentru acest scop.
Misiunile internaționale și efectele devastatoare asupra sănătății
După ce a executat misiuni în teatrele de operații din Irak (2006) și Afganistan (2013-2014), povestea sa a luat o turnură dramatică. În 2016, la doar 38 de ani, a suferit un infarct miocardic. A fost trecut în rezervă, deși problemele sale de sănătate aveau o legătură clară cu serviciul militar. În 2021, a suferit al doilea infarct miocardic. În urma investigațiilor medicale, a fost diagnosticat cu trombofilie, mastocitoză sistemică indolentă asociată cu trombocitemie esențială și alte afecțiuni severe cauzate de expunerea la substanțe toxice din timpul misiunilor.
MApN: O instituție care se spală pe mâini de propriile responsabilități
Deși expunerea la munițiile cu uraniu sărăcit în zonele din Irak și Afganistan a fost recunoscută internațional ca fiind periculoasă pentru sănătatea militarilor, MApN refuză să investigheze corect cazurile de îmbolnăviri grave în rândul personalului său. La întoarcerea din Irak, mulți dintre colegii militarului nostru au fost diagnosticați cu ficatul mărit și alte probleme de sănătate, însă autoritățile militare au refuzat să recunoască o legătură între aceste afecțiuni și expunerea la uraniu sărăcit. Chiar și după ce trei dintre colegii săi, care au locuit în același container în Irak, au murit de leucemie, iar alții au dezvoltat cancere osoase și afecțiuni cardiace, MApN nu a făcut nicio anchetă serioasă.
Militarul nostru nu a semnat niciodată un document prin care să fie informat despre riscurile contaminării cu uraniu sărăcit, iar MApN continuă să pretindă că personalul său a fost corect informat despre pericolele din teren.
După ce și-a sacrificat sănătatea, a fost abandonat
După ce a fost trecut în rezervă și diagnosticat cu boli grave, militarul a trebuit să-și plătească din buzunar numeroasele investigații medicale necesare pentru a-și monitoriza starea de sănătate. Deși legea prevede gratuitatea pentru aceste servicii, MApN a refuzat să-i deconteze cheltuielile medicale, lăsându-l să se bazeze pe ajutorul foștilor colegi pentru a face față costurilor. În plus, pensia plafonată nu acoperă nevoile sale medicale, iar ministerul refuză să recunoască faptul că problemele de sănătate sunt rezultatul direct al serviciului militar, lăsându-l să lupte de unul singur pentru dreptatea care i se cuvine.
Concluzie
Aceasta nu este doar povestea unui singur militar, ci o mărturie despre cum MApN își neglijează personalul în mod sistematic, punând în pericol sănătatea și viețile oamenilor care ar trebui să fie protejați. Militarul nostru a fost dat afară ca „o măsea stricată” după ce și-a sacrificat sănătatea în misiuni internaționale, iar statul român, în loc să-și asume responsabilitatea, a ales să întoarcă spatele unui om care a servit cu onoare și devotament.
Cât timp va mai permite MApN ca aceste tragedii să continue fără nicio consecință? Când își va respecta această instituție angajamentele față de cei care și-au riscat viața pentru România?
(sursa: argesplus.ro)
13 cititori.
