Ce sunt ele ? Sunt momente privilegiate, ciclice în desfășurarea Universului fizic, în special al astrelor, în care influența astrală a corpurilor cerești provoacă în omul – ființă conștientă de subtilitatea Cosmosului – prin analogie, efecte de ordin spiritual.
Există efecte de ordin principal și de ordin secundar – ca importanță și intensitate. Aceste efecte spirituale sunt în realitate fante transparente prin care omul poate zări în acele momente, dincolo de țesătura aparențelor Materiei, fie ea grosieră sau subtilă.
În budhism nu există prea multe astfel de momente astrale cu semnificație spritiuală, căci budhismul se bazează în efortul său eliberator, mai mult pe experimentarea directă a naturii ultime și mai puțin pe mecanismele care fac posibilă depășirea iluziei lumii fenomenale – cum este în cazul hinduismului.
În hinduism, în special în shivaism, cosmosul conspira la eliberarea omului de sub puterea iluziei, furnizând periodic momente astrale sacre, pe care inițiatul le poate folosi ca pe o trambulină către Absolut. Mâine este o astfel de zi specială, care se apare doar o dată pe an. Se numește MahaShivaRatri (marea sărbătoare a lui Shiva). Shiva este aspectul distructiv al Creației, alături de Brahma – Creatorul și Vishnu –păstrătorul. Conform tradiției vedice, Vishnu menține ordinea în întreaga Creație. El face ca planetele să își respecte riguros traiectoria și viteza, cel care face ca legile naturii să se conformeze ordinii divine, iar la nivel uman, impune dharma – legea morală, care îl duce pe omul care o respectă la întâlnirea cu Esența sa.
Și la nivel uman, Vishnu se încarnează periodic în lumea oamenilor, sub forma diverilor budha-și, învățători sau maeștrii, și chiar profeți sau Salvatori. Hindușii socot din acest motiv că Iisus sau Mahomed au fost avatari ai lui Vishnu, căci scopul lor a fost “înnoirea legii” divine, cu alte cuvinte un nou impuls dat Umanității de către Vishnu, păstrătorul Creației.
Făcând o paranteză, mi se pare că hinduismul este mult mai vast și mai adaptat pluralității de religii și ipostaze umane chiar de actualitate, față de creștinism și iudaism, care consideră că orice altceva înafara lui Yehova – direct sau prin Mântuitorul Iisus Hristos, este de la Satana și ca atare sunt în opoziție cu Dumnezeirea.
Din acest punct de vedere, hinduismul promovează o viziune integratoare asupra universului, mult mai potrivită complexității și vastității acestuia.
Ei bine, în shivaism, prima noapte din noul an astrologic, de lună nouă, este noaptea în care omul își poate întâlni Creatorul – în aspectul său transcendent.
De ce este noaptea de lună plină noaptea lui Shiva, și nu orice altă noapte, dintr-o altă fază a lunii ?
Pentru că ea semnifică atingerea Centrului prin anularea forțelor de tip contrar. Strict geometric, în noaptea de lună nouă, soarele, pământul și luna se află aliniate pe o line perfectă, ce face ca lumina soarelui să fie obturată perfect de poziționarea Pământului față de lună. Cu alte cuvinte, luna nouă, luna întunecată se produce prin faptul că razele soarelui nu mai ating luna, ci doar umbra Pământului se proiectează pe Lună.
Acest lucru semnifică faptul că cele două principii încarnate de corpurile cerești Soare și lună se anihilează reciproc, în mod perfect, fără ca vre-una din ele să triumfe asupra celeilalte în acel moment.
Este exact ca un balans al pendululi, mai exact precum punctul perfect de echilibru între forța impulsului și cea gravitațională, în care cele două forțe încetează să existe.
La nivel uman, avem o întreagă asemenea noapte în care energia lunară se anulează cu cea solară. La nivelul fiziologiei subtile, ida nadi sau lalana, se echilibrează perfect cu pingala nadi sau rasana pentru ca conștiința să se poată centra în shushumna nadi sau Avadhuti.
Tradițional, în Shiva Purana precum și în Shiva Sutra se afirmă că meditațiile, rugăciune sau orice alte practici spirituale produc efecte de milioane de ori mai puternice decât în orice alte momente astrale obișnuite, ceea ce poate duce la depășirea fulgerătoare a condiționărilor de natură karmică (așa-numita “ardere” karmică despre care vorbesc unii yoghini occidentali).
Pe 7 martie 2016, este MahaShivaRatri: cei ce aspiră cu adevărat, pot atinge pentru o clipă, Transcendența.
În India, tradițional, unii adoratori ai lui Shiva fumează la Shivaratri ganja sau bhang – numit la noi și cannabis. Prin fumatul de ganja în această zi sfântă, adoratorul aduce un omagiu Eternității de dincolo de contrarii, iar efectul plantei sacre ajută la interiorizarea conștiinței și cufundarea ei în beatitudinea de dincolo de Manifestare.
Cannabisul nu este singura plantă sfântă a unei zeități. Vishnu, aspectul menținerii Creației, are drept plantă sfântă un arbust numit thulasi. Noi îl cunoaștem sub numele de busuioc. Folosit și la noi în Biserică, bine-plăcut deci Domnului Iisus Hristos. Și să nu le dai dreptate hindușilor când spun că Iisus este un avatar al lui Vishnu ?! Nebănuite sunt Căile Domnului!
7366 cititori.
