De mai bine de un deceniu, Dragoș Rișcanu, un păgubit româno-elvețian, patron al firmei Omnis Group, insistă cu încăpățânare, cu acte în regulă, să aducă la cunoștința autorităților române și a instituțiilor europene că sunt tâlhărite. În timp, prin tot felul de ticluiri judiciare, infractorii au fost transformați în victime și reclamantul în infractor.
După cum reiese din miile de scrisori și documentele trimise de omul de afaceri către anchetatorii români, americani și europeni, 
tâlharii care au găurit portofelul Uniunii Europene și au golit visteria statului, poartă gulere albe și, în spatele luptei antipiraterie ( mai nou anticorupție), profitând de campaniile repetate de informatizare ale birocrației românești, au furat un pachet de programe software, muncit de angajații firmei OMNIS. Firma privată RSC a asigurat prăduiala, fiind secondată de Serviciul Român de Informații și de concernul Microsoft.
“Au furat codul sursă al sistemului ISIS.NET abia finalizat, la a cărui dezvoltare luaseră parte ca angajați ai Omnis Group și l-au folosit în cadrul firmei Romanian Soft Company”, spunea cu ani în urmă Dragos Rișcanu (www.coruptia.ro), afirmațiile sale confirmate de ORDA și de OLAF sunt încă neînsușite de DNA.
Ei bine, începând cu 2004, multe lucruri ciudate s-au întâmplat. Referitor la cazul de mai sus a apărut o carte Microsoft. Îngerul Păzitor, în două volume (2010), unde afacerea este tratată în amănunt și au fost realizate nenumărate emisiuni tv. Lucrarea semnată de jurnalistul Dan Coste prevestea tsunamiul ce avea să lovească politichia dâmbovițeană cinci ani mai târziu prin deschiderea dosarului de mare corupție instituționalizată numit Microsoft.
În acest timp, nici autoritățile statului nu au pierdut vremea. Îmboldit de ancheta internațională demarată în mai multe țări, Parchetul General (mai precis Direcția Națională Anticorupție) a deschis în secret mai multe dosare. OLAF a anchetat cu delicatețe atacul la bani europeni, încercând din răsputeri să nu se atingă de gigantul american care apare în acte, iar Dragoș Rișcanu se alege cu proprietățile furate, cu un imobil incendiat, cu cherosen în rezervorul de motorină de la barcă și frânele de la mașină sabotate.
Dând dovadă de vrednicie, după un deceniu de anchete și procese, după ce buboiul corupției românești s-a spart, iar arestările și procesele în dosarul Microsoft se țin lanț (exact cum spunea omul de afaceri româno-elvețian în nenumărate intervenții adresate autorităților), DNA îl cheamă pe Dragoș Rișcanu în calitate de martor. Păgubitul nu dă cu subsemnatul în dosarul unde a fost “agresat” în fel și chip și unde i se refuză de ani și ani accesul ( dosarul 85/P/2011) ci, în dosarul EADS deschis cu nr. 245/P/2015 ( vezi documentul).
Epuizându-și resursele financiare, juridice și nervoase, omului de afaceri i-a mai rămas o singură stratagemă – miștoul neaoș românesc. În acest sens, ori de câte ori are ocazia, îi pune pe infractorii responsabili la gazeta de perete (www.coruptia.ro), încercând să atragă atenția cititorilor din spațiul virtual asupra ridicolului situației în care se află instituțiile europene (OLAF, anchetatorii români, SRI, MAI, ORDA și alții). Deoarece recomandarea OLAF către DNA este de a finaliza ancheta în dosarul 85/P/2011 până cel mai târziu în 24 august 2015, Rișcanu spune că va data în judecată Comisia Europeană la Curtea Generală din Luxembourg și va deschide proces împotriva Microsoft în SUA.
Despre Dragoș Rișcanu
l-am întrebat pe vecinul acestuia, Ion Columbeanu, zis și nea Jenică, la orele prânzului, la terasa restaurantului Șarpele Roz (fost Mărul de Aur) din centrul capitalei. Înfășurat într-un costum demodat, cu eșarfă la gât și insignă de mason în piept, Ion Columbeanu este un exemplu de supraviețuire a demnitarului comunist în jungla capitalismului sălbatic. După cum chiar el mi-a povestit, Ion Columbeanu a fost așezat consilier la guvern de însuși Gheorghe Gheorghiu Dej în 1959 și uitat acolo 39 de ani, timp în care a schimbat mai bine de 16 premieri la Palatul Victoria. Povestește cu mândrie despre realizările comunismului în economie, iar când vine vorba despre fiul său, nea Jenică spuse : “Nu ai ce să vorbești cu Irinel. Dacă ai întrebări, caută-mă pe mine !”
De Irinel nu l-am mai întrebat, dar i-am provocat ceva palpitații aducându-i aminte de Dragoș Rișcanu. De ce ar avea nea Jenică emoții la auzul acestui nume ? Păi în primul rând pentru că personajul îi este vecin. Apoi, pentru că Rișcanu, în calitate de ghid coordonator pe litoral în anii ‘80, i-a fost un fel de șef fiului său. Deci știe multe despre vremurile bune, când micul turnător dădea cu subsemnatul la Securitate despre apropiații săi. Și nu în ultimul rând, pentru că Dragoș Rișcanu ( fiu de demnitar comunist) este unul dintre puținii supraviețuitori ai protipendadei comuniste care a refuzat colaborarea cu Securitatea și a fugit în străinătate. Rebel din fire, Rișcanu a ales să o șteargă din România imediat ce a terminat facultatea, provocându-i probleme pe linie de partid tatălui său. În Statele Unite, apoi în Elveția, Dragoș Rișcanu a lucrat la firme mari, reușind în cele din urmă să se specializeze în software. De aici și necazurile ulterioare. Întors în țară după Revoluție, Rișcanu și-a deschis o firmă de software Omnis, cu care a reușit în scurt timp să ajungă în top, pe domeniul ERP.
Luat la ochi de rețeaua de crimă organizată la nivel de stat
instituită la vremea aceea de PSD și dusă pe cele mai înalte culmi de regimul Băsescu, Dragoș Rișcanu povestește cum a fost furat de firma RSC, în complicitate cu SRI și Microsoft. Procesul pentru dreptul de proprietate asupra unui program software cu circa cinci milioane de linii de cod sursă durează de 10 ani. Prejudiciul se cifra la mai multe zeci de milioane de dolari. În acest timp, Rișcanu a făcut radiografia sistemului mafiot din justiție, politică și servicii secrete, în mai multe articole de presă, inclusiv în două volumele Microsoft Îngerul Păzitor 1,2, publicate la editura Aldo Press în anul 2010. Este vorba despre rețeaua subterană complexă a infractorilor acoperiți și legăturile acestora cu mafia comunistă, care au preluat România după 1989 și activează și astăzi în virtutea unui decret ceaușist strict secret de importanță deosebită, în vigoare și astăzi – 363/23.06.1973.
“De o importanță deosebită este și faptul că, în primăvara anului 2008, CNSAS (Consiliul Național de Studiere a Arhivelor fostei Securități) a solicitat Serviciului Român de Informații și MIRA (Ministerul Internelor și Reformei Administrative ) numele magistraților care au fost “perfecționați” în școlile Securității. Și de aia n-au mai putut serviciile… Același demers l-a întreprins și ziarul “România liberă”, primind răspunsul : “SRI nu dă astfel de informații” În concluzie, SRI refuză cu obstinație să pună cărțile pe masă, în slujba adevărului istoric. Că dacă ar face-o, procurorii și alți absolvenți ( cel puțin ai Școlii de la Bran) n-ar mai putea fi șantajați, refuzând ordinele primite din partea oligarhiei securiste actuale.”, se arată în Microsoft Îngerul Păzitor -volumul II. Una peste alta, în vara anului 2013, au ieșit la iveală și motivele pentru care Rișcanu se bate cu morile de vânt, luându-se de piept cu gigantul Microsoft care gira faptele RSC și SRI. În scandalul “Prism”, fostul angajat CIA Edward Snowden a dat publicității modul în care mai multe firme printre care și Microsoft puneau la dispoziție agenției NSA instrumentele necesare interceptării și decriptării comunicațiilor private de pe Internet. Cum să te pui tu, Omnis, o firmă micuță din România cu ditamai partenerul strategic al serviciilor secrete americane ?
Venit dintr-o familie de militari, absolvent al Facultății de Comerț Exterior
Dragoș Rișcanu părea, în anii ’80, destinat unei cariere de activist sau securist. Dosarul său de CNSAS, bine pieptănat, conține vagi urme ale UM 0625 (Direcția a III-a), UM 0666 (Direcția a V-a) și Serviciul F21 (probabil din componența CIE). Omul de afaceri povestește că au fost numai puțin de șase tentative de racolare la adresa sa, fiind chemat de securistul Adrian Petre Podea (nume conspirat Bordea), cel care-i urmărea activitatea îndeaproape. Cât de aproape ? Veți vedea în cele ce urmează.
Deontologii presei centrale nu s-au întrebat de ce a scăpat de arestare atât de repede judecătorul Adrian Petre Podea de la Tribunalul Prahova, după ce procurorii Direcției Naționale Anticorupție ( DNA) îl reținseră pentru trafic de influență. Înainte de 1989, Adrian Podea a lucrat pentru infama Securitate. Documentele din dosarul de urmărire a studentului Dragoș Rișcanu dovedesc faptul că Adrian Podea, locotenent la UM 0625 – Direcția a III-a a Securității (în 1981) îi urmărea informativ pe lucrătorii reprezentanțelor străine de la București, precum și pe cei care vizitau sediile cu pricina.
Raportul din 30.03.1981, semnat de Podea
cuprinde “propunerea de luare în supraveghere informativă a numitului Rișcanu Dragoș”. Student la facultatea de Relații Economice Internaționale (fostă Comerț Exterior) din cadrul ASE, unde l-a avut profesor pe celebrul Dan Voiculescu (disciplina Drept Internațional), Rișcanu făcuse greșeala de a vizita sediul firmei italiene CEPMI de la București. Rișcanu spune că în spatele acestor dosare stă cu totul altceva. În perioada 1981-1983, securistul Adrian Podea (nume conspirat Bordea) a avut mai multe tentative de a-l racola pe student, chemându-l la sediul din Brezoianu și amenințându-l voalat în fel și chip. Pentru a deschide un dosar de intimidare, Podea avea nevoie de niște motive. Din dosarul de la CNSAS, reiese faptul că Rișcanu nu a putut fi agățat politic, deoarece nu s-a exprimat în niciun fel în acest sens. Adică, nu îl înjura pe Ceaușescu și nici nu asculta Europa liberă.
“Doi ani m-au terorizat. M-au chemat de vreo șase ori să semnez și am refuzat. Nu m-au amenințat de fiecare data, dar știți cum erau vremurile … Numai să te cheme la Securitate sau Miliție era un act de teroare. Vă spun sincer, dacă nu eram decis să părăsesc țara imediat după terminarea facultății, probabil că semnam angajamentul de informator ! Nu aveai scăpare odată ce puneau ochii pe tine. Știau că nu au de ce să se grabească, ori lucrai pentru ei, mai devreme sau mai târziu, ori te distrugeau. Lucrau mai la vedere cum lucrează acum mai acoperit și aparent, mai discret. Dar tot la fel, nu s-a schimbat nimic”, adaugă omul de afaceri. Un fost coleg de facultate al lui Rișcanu, care a avut de a face cu Bordea înainte de a fugi din țară, își aduce aminte că totul a început cu o vizită la sediul Securităţii Municipiului Bucureşti, undeva la parterul unui unui bloc de pe strada Brezoianu, într-o cameră capitonată. Un colonel în vârstă a intrat în camera de discuții, și, fără nicio introducere, i-a aruncat un dosar pe masă întrebându-l dacă face trafic de valută şi bişniţă cu blugi, cafea și whisky. Tânărul a negat. Atunci, colonelul i-a citit nişte rapoarte ale colegilor săi, racolați de Securittate. După circa trei ore de interogatoriu, fără urmă de violenţă fizică, ofiţerul de Securitate i-a pus în faţă o foaie de hârtie şi l-a îndemnat să-şi redacteze angajamentul de colaborare. Studentul a refuzat cu încăpăţânare. Colonelul l-a eliberat şi, o lună l-a lăsat în pace. Apoi, l-a chemat în acelaşi loc. “Uite ce e. Eu sunt bătrân. Mâine-poimâine ies la pensie. Tu termini facultatea şi o să doreşti să lucrezi în Comerţ Exterior. Dacă eu scriu Nu în dosarul acesta, aşa va rămâne”, i-a spus colonelul studentului. “Crede-mă că decât să intru pe mâna unuia ca Bordea mai bine semnai”, spune omul cu sinceritate.Ce nu spune Rișcanu și am aflat de la rezerviștii Securității, este faptul că studentul de la Comerț Exterior, figura în mai multe dosare, inclusiv în evidența celebrei Direcții a V-a Securitate și Gardă UM 0666, datorită unei relații apropiate cu Ileana, fata generalului Nicolae Militaru (nume real Lepădat), agent dovedit al GRU – serviciul secret al armatei sovietice.
Nu întâmplător, întors în țară după ’90
Dragoș Rișcanu specialist în IT și patron al firmei Omnis, a avut numai probleme cu sistemul. Datorită sesizărilor și dosarelor sale, o delegație speciale a OLAF (CASE OF/2010/0068) s-a deplasat la București.
“Dear Mr. KIROV,
Please receive new and relevant information regarding the mentioned Case.
Attached is the SECURITATE file concerning political police activities committed by Lt. maj. Adrian Podea in 1982 agains me and my family.
Today, Adrian Podea is a Judge with the Court of Apeal in Ploiesti, who is arrested for corruption and “lobby” traffic of influence for personal profit.
It is ruther important for OLAF to fully understand the overall landscape of the Romanian criminality so that to be convinced that Omnis’ allegations regarding Alessandro Bittice and Jonathan Scheele are not only very pertinent but are also just the tip of the Romanian corruption and criminality.
The multinational corporations do play their part in these illegal activities.
Yours sincerely,
RISCANU”
De ce este important dosarul “Rișcanu” ? după cum lesne se poate observa chiar pe copertă, prădătorii României țin ascunse abuzurile înaintașilor, declasificând în bătaie de joc doar un dosar din cine știe câte, doar un volum din două, doar cîteva pagini din cine știe cite mii. Iată cum CNSAS nu are dect un rol de îndulcitor aruncat în soluția de cianură de potasiu aruncată de guvernanți în sufletele românilor zi de zi, ceas de ceas. Tartorii democrației, urmașii criminalilor Securității, care fără nicio jenă au jefuit o țară întreagă, instituții și persoane particulare și-au împărțit la secret cașcavalul la adăpostul Constituției. În anexa acestui capitol puteți găsi un rapt asemănător cu cel descris mai sus, desfășurat împotriva bugetului de stat, la umbra legii, prin hotărâri “cu caracter militar”. Este vorba despre devalizarea patrimoniului CFR, girată începând cu 1990 de nume cu rezonanță mondenă ca Teodor Cuzino (ale căror odrasle au fost promovate în lumea show-bizului televizat drept răsplată pentru serviciile aduse), continuată cu succes și astăzi. Abuziv și la secret.(Avertisment.net)
2186 cititori.
