După vizita de vineri la Palatul Cotroceni a Secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, un alt nume sonor al scenei politice internaționale soseşte astăzi la București. Potrivit unui comunicat emis de Casa Albă, vicepreşedintele american Joe Biden va discuta “în principal” despre criza din Ucraina dar şi despre eforturile privind securitatea energetică a Europei sau despre consolidarea instituţiilor democratice. Un detaliu important este faptul că în agenda înaltului oficial sunt înscrise întâlniri cu preşedintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta, apoi cu reprezentanţi ai societăţii civile şi cu militari români şi americani. Aceste conjuncții dintre diferitele paliere politice și sociale nu au doar un rol propagandistic ci constituie un semnal concret prin care SUA subliniază importanța și implicarea în echilibrarea statului român în contextul acutizării conflictului de la granița comună a Alianței Nord Atlantice cu moștenitoarele fostului imperiu sovietic: Ucraina și Rusia. Concret, însărcinatul cu afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, a anunțat în discuţia cu autorităţile române problema luptei împotriva corupţiei. Dacă se remarcă faptul că, încă de la debutul conflictului din Ucraina, Joe Biden a fost cel care a ţinut legătura la Casa Albă cu liderii din estul Europei atunci putem să fim siguri că prezența acestuia la București are o însemnătate atât de puternică pentru mișcările care vor urma în regiune în viitorul apropiat încât la glumele vicepremierului rus Dmitri Rogozin nu vor mai râde nici măcar cazacii. Pentru că vom asista cu acest prilej şi la consecinţele mojiciei oficialului moscovit care a declarat că va veni în România la bordul unui bombardier Tu-160. „Da, domnilor români, în curând vă vom explica cine sunteți și ce credem despre voi” a adăugat acesta pe o reţea de socializare. Nu este însă râsul lui, iar replicile ferme de la Bucureşti nu au întârziat să-i coboare vorbele la nivelul unui vodkangiu nostalgic. Să analizăm puţin aceste declaraţii nepermise la prima vedere unui prim rang într-un stat şi legătura lor cu începutul unei strânse diplomaţii între Bucureşti şi Washington.
Absenţa unui proces al comunismului afectează stabilitatea politică şi teritorială a Europei:
În primul rând, vicepremierul rus demonstrează lipsa de înţelegere şi respect faţă de trecutul apropiat al României, o ţară secătuită şi distrusă de armata roşie, cu milioane de oameni deportaţi, ucişi sau închişi în lagărele de exterminare comuniste. Suntem o ţară ale cărei răni nu s-au închis ci, dimpotrivă, s-au inflamat sau gangrenat prin faptul că de 25 ani de la Revoluţie urmaşii foştilor nomenclaturişti au aruncat această naţiune în haos, disperare şi dezastru. Situaţia este comună întregului ex-lagăr sovietic unde mafiile oligarhilor fac legea nestingherite. Grav este că această gangrenă, în loc să fie anihilată, s-a extins în Uniunea Europeană şi White House. Rogozin insistă cu degetul pe rană şi are tupeul să le recomande românilor “sărbătorirea” a 70 de ani de la “eliberarea” de fascism. Dincolo de limbajul tipic imbecil comunist prin asocierea tuturor anticomuniştilor de pe glob la o doctrină care s-a manifestat doar în Italia interbelică sesizăm faptul că nerecunoaşterea de către UE a holocaustului comunist permite nu doar umilirea supravieţuitorilor lagărelor de exterminare şi memoria rezistenţei şi suferinţei româneşti de către adoratorii actuali ai acestui sistem criminal. Mai pe şleau, Rogozin face băşcălie de durerile noastre în zâmbetele complice ale yankeilor şi europenilor îmbâcsiţi cu teorii stângiste dar care ar trebui să ne garanteze nouă liniştea. “Da, intr-un fel e mai rău ca în timpul Războiului Rece. Cel puțin atunci erau mai ancorați în realitate. Acum, mesajele sunt ca în anii ’30 sau ’40. Întotdeauna am fost convins că putem combate ficțiunea cu realitatea, poveștile cu adevărul. Este important ca toți jurnaliștii să le arate cititorilor și telespectatorilor situația reală, faptele, dovezile. Doar așa pot fi combătute neadevărurile”, a declarat subsecretarul de stat american Richard Stengel, apreciind că Moscova a pus la punct o dezinformare masivă pretextând că toţi cei care se opun rușilor sunt “fasciști”…
Propaganda pro-moscovită este agresivă şi la vedere iar miliardele care se scurg în cardurile unor nume slave sunt descurajant de multe.
Prezent recent la Bucuresti pentru lansarea cărții “Răzbunarea geografiei. Ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului”, analistul american Robert Kaplan a declarat ca provocarea strategică pentru România și vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acțiuni militare imediate a Rusiei, ci împotriva unei acțiuni subversive lente în următorii cinci ani. “Presupun ca Putin, fiind un ofițer de informații, nu un funcționar plicticos, știe că articolul 5 din Tratatul NATO protejează membrii NATO împotriva unei invazii terestre, dar nu protejează împotriva acțiunilor subversive, impotriva serviciilor de informatii, impotriva imperialismului prin intermediul companii energetice, mai degraba decat prin intermediul armatei roșii. De aceea, cred că provocarea strategică pentru România și vecinii săi este să se protejeze nu împotriva unei acțiuni imediate a Rusiei, ci impotriva unei acțiuni subversive lente în următorii cinci ani”, a afirmat analistul-șef pe probleme de geopolitica al Stratfor. Iată că, într-un fel, conjugarea proaspetelor declaraţii ale înalţilor oficiali americani par să constituie rapid o agendă. Există însă o mare problemă: serviciile româneşti şi implicit clasa politică sunt gangrenate de corupţie şi trădători. Sunt tot mai sonore şi mai multe vocile care cer revanşa faţă de cei ce au distrus siguranţa şi stabilitatea naţională. Nu de puţine ori, nemernicia progeniturilor a întrecut-o pe cea a batrânilor securişti sau kgb-işti.
NATO: fregate franceze pentru ruşi, promisiuni liniştitoare pentru români
Probabil cele mai pertinente şi mature observaţii pe marginea acestor transformări au fost punctate de Mircea Geoană: implicarea României în zonă tampon NATO–UE- si zona exURSS poate trezi lupii adormiţi pe aici şi ne poate angaja într-o perspectivă optimistă pe care, aşa cum sceptici spuneam acum vreun an, doar un război o putea face. Depinde însă de cine va sta la butoane şi cine va gestiona acest joc. Pentru că de pe urma slăbiciunii clasei politice câştigă oricine mai puţin românii. Refuzăm să bănuim că anunţarea unui nou buget pentru înzestrarea armatei poate fi tradusă prin oportunitatea “aliaţilor” de a mai vinde nişte vechituri la preţuri de criză prin condiţionarea unor anumiţi jucători cu experienţă în acest “sport”. Aşa cum a ameninţat Rogozin pe internet, orice slabiciune va fi transformată de Moscova într-un prilej de a ne spune “ce cred” tovarăşii despre noi. Asta în contextual în care părerea românilor despre balalaika sovietică este general împărtăşită de toate popoarele distruse de comunism. România poate juca un rol esenţial în acest context tensionat. Important este ca SUA – pentru că pe prostelile europene nu dă nimeni doi bani – să nu mai investească în corupţi, separatişti şi comunişti.
Codruţ BURDUJAN (Publicat: marți, 20 mai 2014 – 12:06 – Gazeta de Navodari)
1835 cititori.
