Deşi România a avut cea mai eroică rezistenţă anticomunistă din Europa, deşi mulţi legionari au udat cu jertfa lor înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice, deşi Radu Gyr a înfiinţat primul teatru evreiesc din Europa care a funcţionat în cel de-al Doilea Război Mondial, memoria poetului este astăzi profanată şi interzisă printr-un buget de milioane de euro gestionate de foşti activişti ai Partidului Comunist chiar din birourile preşedentelui României, Klaus Iohannis!
Pe Internet a fost lansată o petiţie publică prin care cetăţenii le cer consilierilor locali ai Municipiului Cluj Napoca să nu aprobe hotărârea de modificare a denumirii străzii ce poartă numele îndrăgitului poet al închisorilor comuniste, Radu Gyr. Schimbarea a fost cerută în baza Legii de factură stalinistă nr. 217/2015, de Ministerul Afacerilor Interne, la presiunea controversatului Institutut Naţional(???) pentru Studiul Holocaustului în România – Elie Wiesel(INSHR-EW ). În ciuda numelui pe care îl poartă, de „institut naţional”, instituţia amintită, – condusă de un fost activist al propagandei criminale comuniste, Alexandru Florian – este plătită cu sume enorme din bugetul statului pentru a lansa o campanie extrem de agresivă ce vizează profanare a memoriei şi suferinţei intelectualităţii anticomuniste exterminate în lagărele şi închisori după ocuparea ţării de armata sovietică şi de minimizare a consecinţelor holocaustului comunist în România. Poetul creştin ale cărui versuri au aprins candela credinţei şi iubirii pentru milioane de români, Radu Gyr, este împroşcat cu etichete bolşevice precum „criminal de război”. Dezbaterea în forul local se va desfăşura joi, orele 14.00.
Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” şi Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România au reacţionat prompt, cerând Consiliului Local Cluj-Napoca să nu dea curs acestor acţiuni imbecile şi antiromâneşti. Apelul este susţinut de numeroase personalităţi printre care apreciata jurnalistă Lucia Hossu Longin, realizatoarea „Memorialului Durerii”, cunoscutul „vânător de securişti” – istoricul Marius Oprea (cel care de-a lungul anilor a deshumat numeroase victime ale regimului comunist) sau Zoe Rădulescu – fiica liderului rezistenţei anti-comuniste din Dobrogea ucis de securişti, Gogu Puiu.
Acţiuni anti-naţionale plătite cu milioane de euro de guvernul României!
Textul petiţiei, care poate fi accesat aici. Iniţiatorii reamintesc că Radu Gyr a intrat în conştiinţa naţională ca poet al pătimirii în închisorile comuniste. Opera sa, mereu actuală ( Versurile ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” au apărut inclusiv pe pancartele afişate la protestele anticorupţie!) are o valoare artistică şi naţională incontestabilă, fiind de numeroase ori laureat al unor foruri superioare precum Societatea Scriitorilor Români, Institutul pentru Literatură sau Academia Română. Nu acelaşi lucru se poate spune despre foştii activişti ai regimului criminal comunist de la INSHR-EW. Spre exemplu, Alexandru Florian este autorul cărţii de propagandă bolşevică şi anticreştină „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”. Apărută în colecţia recomandată de PCR „Ştiinţa pentru toţi” la Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică în 1975, a fost ştearsă însă, din CV-ul oficial al fostului comunist, actual director al Institului aflat în subordinea Guvernului României. În volumul respectiv, autorul a citat şase volume semnate de Nicolae Ceauşescu, dar şi pe idolii familiei sale Marx, Engels sau Lenin, care sunt menţionaţi cu 10 lucrări. Tatăl lui Alexandru Florian a fost profesor de marxism-leninism în perioada 1949-1989, tot element activ al propagandei dictaturii comuniste. Deşi comunismul a fost condamnat oficial în România ca regim criminal, în ultimii doi ani, Institutul a primit finanțări publice de 2,7 milioane de euro!
Iată câteva pasaje menite să îndoctrineze poporul scrise de înflăcăratul stalinist Alexandru Florian:
„Întreaga construcţie a civilizaţiei socialiste se întemeiază pe marile cuceriri ale cunoaşterii şi ştiinţei;
Comunismul este dar chintesenţa cunoaşterii, rodul marilor cuceriri ale ştiinţei şi culturii, rezultatul acumulării şi sintetizării a tot ceea ce a creat mai de preţ mintea omului;Concepţia filozofică şi construcţia practică în socialism sînt profund ştiinţifice şi revoluţionare, angajate în lupta pentru transformarea lumii, pentru făurirea unei civilizaţii ateiste, în care omul este considerat şi apreciat ca fiinţa suprem creatoare;Ateismul marxist este dimensiune a concepţiei filozofice şi acţiunii revoluţionare a proletariatului;Lupta împotriva religiei este concepută ca parte a procesului de înlăturare a puterii politice burgheze, a desfiinţării relaţiilor de exploatare, de instaurare a puterii politice a proletariatului;Oamenii muncii se înarmează cu ştiinţa, dar construiesc practic un stat ateu. Ei nu se află numai într-o opoziţie teoretică faţă de credinţa în dumnezeu, ci trăiesc şi gândesc în lumea reală, sînt materialişti prin concepţie şi activitatea lor;”
Poeziile lui Radu Gyr au oferit suport mortal pentru mii şi mii de deţinuţi politici.
„Mulţi dintre ei au mărturisit, în volumele de memorialistică publicate, că, în lungii ani de suferinţă şi deznădejde, creaţiile zămislite de Radu Gyr în infernul concentraţionar, transmise din om în om prin viu grai sau prin alfabetul Morse, au constituit hrană sufletească şi sprijinul care i-a ajutat, alături de rugăciune, să supravieţuiască”, se arată în textul petiţiei.
„Recunoştinţa” evreilor comunişti: Radu Gyr, realizatorul singurului teatru evreiesc din Europa din Al Doilea Război Mondial, „criminal de război”!
„Intervenţia INSHR-EW pare cu atât mai suprinzătoare, cu cât este de notorietate faptul că poetul Radu Gyr, în calitatea sa de Director General al Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, a dispus înfiinţarea în Bucureşti, în septembrie 1940, a Teatrului Evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcţionat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial. După cum declara şi la procesul din 1945, motivul pentru care Radu Gyr a luat această iniţiativă a fost situaţia deosebit de grea a artiştilor evrei, care – în baza unei decizii a guvernului legionaro-antonescian nu mai puteau fi salariaţi ai teatrelor existente. Astfel, acestor oameni li s-a oferit o posibilitate de trai şi de afirmare a spiritului artistic”, mai precizează iniţiatorii.
Despre Radu Gyr
Radu Gyr a suferit douăzeci din viaţă în închisorile regimurilor totalitare ce au întunecat trecutul recent al României. Pentru cei de la institutul amintit este evident că nu a fost de-ajuns, vor să îi ucidă şi memoria.
În 1938-1940 a fost deţinut politic în lagărul de la Miercurea Ciuc, iar în 1941 a fost condamnat din nou de regimul lui Ion Antonescu. În 1945, condamnat iar alături de alţi scriitori şi jurnalişti acuzaţi de guvernul comunist instaurat de ocupaţia sovietică, pentru literatura şi activitatea lor ziaristică.
Jurnalistul evreu Teşu Solomovici, într-un material republicat anii trecuţi pe site-ul Ziarişti Online menţiona: “Decretul-lege din 21 aprilie 1945 legifera o invenţie comunistă satanică: “Tribunalul Poporului”. O instanţă specială de judecată, neexistentă până atunci, care va deveni principala armă de exterminare a “elitelor burgheze”.
Reputatul istoric Dinu C. Giurescu, în cartea “Uzurpatorii”, arată că acest lucru a fost posibil datorită guvernului impus prin ultimatumul şi şantajul exercitat de A. Vîşinschi în numele lui Stalin. Guvernul Petru Groza, de la 6 martie 1945, a făcut posibil ca administraţia centrală şi teritorială, poliţia, jandarmeria, armata, informaţiile şi comunicaţiile să fie controlate de Partidul Comunist Român. Sarcina trasată de Stalin stipula clar: trei ani pentru comunizarea României şi nimicirea definitivă a “duşmanilor poporului”.“Printre cei dintâi vizaţi de noile organisme au fost ziariştii. Mai ales aceia care, prin scris şi atitudini publice, s-au plasat între factorii de reală influenţă. Aceia care au condus marile cotidiene – «Universul», «Curentul », «Porunca Vremii», «Gândirea » – au fost consideraţi responsabili ai naţionalismului, legionarismului, susţinători ai hitlerismului şi fascismului. Ei au primit etichete de antisemiţi, antisovietici, antidemocraţi şi au fost judecaţi drept criminali de război”, declara Ioan Opriş.
Au fost introduse noi principii diriguitoare, între care abolirea prezumţiei de nevinovăţie: de vreme ce erai arestat, erai vinovat. Dreptul la apărare devenise o simplă formalitate, iar sentinţa se hotăra de regulă, înaintea procesului, în timpul anchetei. Astfel, toate principiile de bază ale Justiţiei româneşti, care răspundeau standardelor europene ale vremii, erau răsturnate – scrie Giurescu”. (Sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/03/27/ţesu-solomovici-despre-procesul-ziariştilor-naţionalişti/)”, scriu iniţiatorii petiţiei.
În aceste condiţii, autorii petiţiei îşi exprimă convingerea că ar fi aberant ca, în România anului 2017, la 27 de ani de la căderea comunismului, într-o ţară membră NATO şi UE, consiliul local al celui mai mare oraş din Transilvania să ia o decizie pe baza tezelor susţinute, în urmă cu 72 de ani, de reprezentanţii Partidului Comunist Român, la ordinele ocupantului sovietic.
„De altfel, măsura de înlocuire a numelui poetului Radu Gyr acordat străzii din Cluj Napoca se află în contradicţie flagrantă cu un act normativ (iniţiat de grupul PNL), recent adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele Klaus Iohannis. Este vorba de Legea nr.127 din 30 mai 2017 pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, în a cărei expunere de motive, poetul Radu Gyr este menţionat, alături de Mircea Vulcănescu, Iuliu Maniu, Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrandt şi alte nume mari, ca unul dintre martirii închisorilor politice comuniste cărora le este închinată această zi”, se mai arată în textul petiţiei.
Poezia lui Gyr, scară mântuitoare spre Dumnezeu şi Neam
Amintirile foştilor colegi de celulă ale poetului menţionează harul şi trăirea profundă care izvorau versurile, fără hârtie şi creion:
Stau în pat pe spate şi mă uit în plafon. Fiind alb, mi-l închipui hârtia mea. Acolo, în faţa ochilor, scriu versurile aşa cum vin ele din inspiraţie. Şi aşa, strofă cu strofă, până termin poezia. Când ies afară, la plimbare, îl iau pe unul dintre voi şi-i spun poezia făcută în cameră. Cel care m-ajută mai mult este Relu Stratan. El este biblioteca mea. El ştie toate poeziile mele de aici. Mai sunt şi alţii care le învaţă, cum este Gili Ioanid. Dacă se întâmplă să moară unul, să rămână altul care să le scoată afară. (…) îi mărturisea poetul lui Atanasie Berzescu (Lacrimi și sânge. Rezistența anticomunistă armată din munții Banatului, Ed. Marineasa, Timișoara 1999)
Metanie
Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrima velintă
Ca intr-un pat adânc şi cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din infrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.
Din veninul pus in cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniţă spre cer;
Şi din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
si fă zâmbet înţelept.
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
4794 cititori.