„Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea”: Vlad Puiu Nicolau

 

În mijlocul unei lumi paralizate de virusul comunismului, într-un oraş devastat de cleptocraţia urmaşilor de securişti, l-am condus în această zi ca o margine de ev, pe drumul spre veşnicie pe Vlad Puiu Nicolau, din ultimul bastion al aristocraţiei morale de la malul mării. Nu îndrăznesc să folosesc sintagma „bătrân legionar” pentru că, asemeni altor camarazi din generaţia sa , a purtat nestinsă, cu demnitate şi curaj, cupa cu apa vie a crezului său cruciat. Aceşti eroi nu au cunoscut bătrâneţea în sufletele lor veşnic treze la ecourile neamului românesc. Rude, cunoştinţe, prieteni şi deţinuţii politici George Cuşa şi Mirel Stănescu s-au rugat împreună pentru mântuirea sufletului său bun şi altruist.

Cuvintele părintelui Viorel Condrea de la Biserica „Sfântul Mucenic Mina“ s-au amestecat cu lacrimile celor ce l-au îndrăgit pe Puiu Nicolau:

     „(…)Cu fapte şi virtuţi frumoase a plecat din această lume fratele nostru. Fiecare dintre cei ce suntem aici de faţă, care l-am cunoscut şi apreciat pentru sufletul său bun, generos şi blând, putem să spunem că a fost un exemplu de dăruire, de viaţă curată şi cinstită – aşa cum îi place lui Dumnezeu.

     Şi-a împlinit, aici pe pământ, chemarea cu multă râvnă, cinste şi demnitate. A muncit cinstit şi cu sârguinţă împreună cu regretata sa soţie Elena, agonisind cele necesare vieţii pentru familia sa şi dând din prisosul său celor aflaţi în nevoie. Ce soţ şi tată blând şi înţelept a fost adormitul întru Domnul, Vlad! Cât de frumos şi-a chivernisit familia alături de iubita sa soţie, cât de frumos şi-a rânduit cei doi copii pentru viaţă! În familia sa au domnit întotdeauna buna-înţelegere şi armonia creştină. A fost un evlavios şi devotat fiu duhovnicesc alături de biserica noastră. A avut principii şi idei nobile pe care le-a împărtăşit nu doar în familie ci şi în societate, alături de cei cu care a fost împreună, oameni aleşi şi de valoare. Din acest motiv a şi suferit, timp de şase ani, în închisorile comuniste. Dar şi-a purtat cu demnitate şi curaj crucea suferinţelor şi nevoinţelor crezând într-o societate  mai bună şi mai dreaptă, într-o Românie demnă şi prosperă.

     Pentru toate acestea, îndureraţi fraţi şi surori, credem şi sperăm, ne rugăm bunului Dumnezeu să aşeze sufletul său blând şi generos în împărăţia Sa alături de cei aleşi şi mult încercaţi.

     Dându-şi sufletul în mâinile Creatorului, lasă în urma sa regrete pe care le exprimăm nu numai prin lacrimi ci şi prin numărul de credincioşi care suntem aici pentru a-i aduce un ultim omagiu. Acum, la despărţirea de noi de cel ce merge pe drumul veşniciei, transmitem sincere condoleanţe familiei încercate, copiilor săi care, din nefericire, nu pot fi astăzi la căpătâiul tatălui lor. Transmitem nepoatei sale şi tuturor celor ce l-au îngrijit cu multă dragoste şi răbdare, sincere condoleanţe asigurându-i că la marea lor durere participăm şi noi şi că atât timp cât Dumnezeu va socoti să fim în această lume, ăn rugăciunile noastre nu vom uita să-l pomenim şi pe cel care l-am cunoscut şi l-am iubit. Şi mai cerem. În rugăciunile noastre, ca Dumnezeul îndurărilor şi al milostivirii să reverse, din nesfârşitele sale vistierii de har ceresc, balsam alinător peste rana sufletelor atât de greu încercate prin pierderea celui drag. Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!” 

                                                    Una dintre emisiunile cu Vlad Puiu Nicolau o puteţi urmări AICI.

Ca membru activ al Fundaţiei „George Manu” din Constanţa şi a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, s-a implicat în proiectul construcţiei Monumentului Memorial de la Poarta Albă cât şi a crucilor comemorative ridicate în totalitate prin eforturile Fundaţiei „George Manu” pe drumul care leagă podul peste Canal de Mănăstirea Galeşu pentru pomenirea tuturor celor ucişi de Carol al 2-lea, Antonescu şi dictatura comunistă.

Vlad Puiu Nicolau este autorul uneia dintre circularele semnificative lansate, alături de George Cuşa şi Gheorghe Grecu, pentru unificarea tuturor grupărilor care se revendică de la naţionalismul creştin autohton dar la care nu au răspuns niciuna dintre grupările(ong-uri, fundaţii etc) ce se autodeclară  „legionare” până în 2020, în mod nelegitim şi periculos pentru noile generaţii care pot fi înşelate de interese, autoproclamaţi „lideri” sau servicii ostile românismului ce obişnuiesc să falsifice naţionalismul ori prin invocarea unor legături fictive cu personalităţi ale Mişcării, ori prin calomnierea memoriei eroilor anticomunişti şi înlocuirea lor cu personalităţi nesemnificative ideologic şi doctrinar care nu pot reprezenta un o cristalizare a unor elite sau mişcări de rezistenţă naţională.

160 cititori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.