Mohammad Munaf, agent CIA – primele informații despre traficul internațional cu armament
Despre modul defectuos în care autoritățile române au gestionat problema terorismului după 1989 s-a tot scris în presa centrală. Operațiunile secretizate la cel mai înalt nivel, privind traficul ilegal cu armament, în care România s-a implicat activ, au făcut subiectul anchetelor organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și chiar ale ONU.
O mare parte din dosarele referitoare la atacurile teroriste din anii ‘80, finanțate, plănuite și executate la ordinul Securității comuniste, au fost scoase la iveală și rezolvate de abia după două decenii. Atacurile asupra postului de radio Europa Liberă și tentativele de asasinat asupra unor ofițeri de spionaj extern defectori din Elveția și din fosta Germanie Federală, au fost devoalate în perioada 1995-1996.
Cel puțin două dosare ( 540/D/P/2005 și 628/D/P/2005 ), instrumentate de magistrații Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ( DIICOT ) stau mărturie că statul român a continuat să sprijine terorismul internațional chiar și după aderarea în organizațiile euro-atlantice.
Vă prezentăm în continuare, un document de excepție, întocmit de magistrații DIICOT care au anchetat la nivelul anului 2005, traficul internațional de armament. Este vorba despre raportul fostului procuror șef adjunct DIICOT, Ciprian Nastasiu (cel care a instrumentat dosarele susmenționate), după ce l-a vizitat pe teroristul cetățean american, Mohammad Munaf. Având în vedere micile erori din documentul ajuns în posesia redacției Avertisment.net, credem că acesta a fost sustras direct din calculatorul în care a fost redactat inițial, chiar înainte de corectură. Reamintim că, Munaf, judecat, condamnat și dat în urmărire de INTERPOL, pentru acte de răpire și terorism internațional, fusese predat armatei americane imediat după eliberarea jurnaliștilor români răpiți, fiind protejat de armata Statelor Unite mai bine de un deceniu. Aflăm din raport că, inițial, cetățeanul american Mohammad Munaf, fusese deținut în tabăra în care era campat Regimentul 364 pușcași SUA, fiind apoi transferat Forței de Comandă 134, unde a fost anchetat în Centrul de Raport pentru Abu Ghrayb, Irak, APO, AE 09342.
Delegațiile române conduse de procurorul Nastasiu au realizat cel puțin patru deplasări în Bagdad, pentru a-l interoga pe Munaf. De fiecare dată, teroristul american a semnat o declarație. Raportul de mai jos se referă la vizita delegației române din 29.05.2005, probabil prima întâlnire dintre procurorii DIICOT și terorist. Documentul care nu apare în dosarele publice ale afacerii “Răpirea din Irak” este dovada modului defectuos în care s-au instrumentat dosarele, declarațiile teroriștilor și ale martorilor, fiind consemnate trunchiat sau chiar ascunse.
Nastasiu povestește că americanii le-au cerut imperativ anchetatorilor români să le împărtășească orice informație obținută de la Munaf. Surprinzător, ofițerul FBI activ la fața locului, i-a prezentat lui Nastasiu un sumar scris al activităților “de la eliberarea ostaticilor români și până la reținerea lui Munaf”, de unde anchetatorul român a tras concluzia că aliații noștri din Irak monotorizaseră electronic toate discuțiile diplomaților din cadrul Ambasadei României în Bagdad cu jurnaliștii sau cu țara. Din discuția purtată cu oficialul FBI, Ciprian Nastasiu a tras concluzia că Mohammad Munaf era agent CIA, ceea ce explică protecția acordată teroristului mai bine de un deceniu.
După cum a consemnat și în volumul său “Prădarea României”, procurorul Ciprian Nastasiu amintește în raportul de mai jos și despre primele discuții cu Munaf referitoare la “implicarea lui Omar cu generalul FSB Ivanov în cumpărarea de rachete sol aer din Rusia pt. Irak din care partea lui Omar era de 50 milioane dolari și de încercările lui Omar de a cumpăra “mercur rosu” din Irak în scop de revânzare”. Adică despre persoanele implicate în traficul internațional cu armament alături de Viktor Bout și Omar Hayssam, ascunse în dosarul “Armamentul”, închis abuziv în anul 2011. Printre altele, mercurul roșu, atât de căutat de teroristul româno-sirian, este folosit în industria nucleară. Ivan Gheorghievici Busuioc, nume conspirat “Ivanov” a fost ofiţer de intendenţă în armata sovietică, apoi colonel GRU (serviciul secret al armatei), nu FSB, și este printre puținii actori condamnați ai dosarului Armamentul.
Pentru conformitate, adăugăm singura declarație a lui Mohammad Munaf, aflată la dosarul public al Răpirii din Irak, document în care, teroristului american confirmă cele raportate de anchetatorii săi.
Teroristul Munaf, deținut în tabăra în care era campat Regimentul 364 pușcași SUA
Delegatia romana s-a deplasat la Bagdad duminica dimineata 29.05.2005, la Bagdad unde am ajuns la ora 8.00 dimineata fiind preluati de catre escorta si membri aiambasadei romane. Desi initial fusesem informati ca de la aeroport ne vom deplasa direct la locul unde Munaf Mohammad este detinut, am fost informati ca ne vom deplasa intii la ambasada deoarece au aparut unele dificultati. La ambasada dl-ambasador Stuparu ne-a informat ca reprezentatul partii americane invoca lipsa unor aranjamente de securitate pt. a se deplasa cu noi la Munaf desi anterior se aratase de accord sa se deplaseze cu convoiul si escorta noastra.
Am fost informati de catre partea Americana ca abia a doua zi luni 30.05.2005 ora 10 vom putea fi primiti de ei. Luni la ora 10.00 ne-am prezentat la punctul de intilnire unde am fost preluati de escorta Americana si dusi intr-o tabara militara de linga aeroportul din Bagdad, la locul de campare a regimentului 364 puscasi americani, care asigurau si paza celulelor. Inainte de a-l intilni pe Munaf am fost instruiti de catre partea Americana ca ei doresc ca la audierea lui Munaf sa participe reprezentanti ai autoritatilor americane si ca orice, hartie scrisa, indiferent ca este declaratia lui Munaf sau notitele noastre, o vor xerocopia si ca doresc sa le impartasim orice informatie vom obtine de la Munaf. Ne-am declarat de accord, dar atunci am cerut si eu sa vad declaratia data de Munaf anchetatorilor americani, chipurile ca sa nu mai pierdem vremea cu lucruri deja cunoscute.
Americanii au interceptat toate comunicatiile românilor în afacerea Răpirea din Irak
Unul dintre cei prezenti, care s-a recomandat Glenn de la FBI, desi surprins pe moment de cerere, a scos din geanta un raport care cuprindea un sumar al activitatii americane de la eliberarea ostaticilor romani si pina la retinerea lui Munaf. Studiind acest raport am vazut ca erau descrise discutii telefonice purtate intre membrii ambasadei romane, ziaristi, Munaf, precum si discutii ale membrilor ambasadei cu tara, ce nu puteau fi obtinute decit prin interceptari telefonice. De asemenea in raport se mentiona ca in timp ce autoritatile americane purtau discutii cu Munaf la hotelul Al Rasheed din Bagdad, fiind “imprumutat” de catre ambasada romana pt. discutii ,s-a “stabilit” de catre Americani ( tot din interceptari) ca un avion Hercules C130 romanesc va ateriza cu scopul de a-l transporta pe Munaf in Romania, moment in care autoritatile americane au decis intreruperea discutiilor cu Munaf si retinerea acestuia sub pretextul implicarii sale in rapire, lucru neadevarat deoarece din discutiile pe care le-am avut cu Glenn in particular mi-a spus ca autoritatile americane nu-l pot acuza pe Munaf de nici o infractiune atita vreme cit nu a savirsit nici o infractiune pe teritoriul American, nici impotriva intereselor sau cetatenilor americani, iar jurisdictia penala Americana nu se aplica in lrak, ei dorind in prima faza sa-l predea irakienilor.
Munaf, agent CIA
Din discutiile cu Glenn am dedus ca l-au retinut pe Munaf, pe de o parte pt. anterior lucrase cu CIA in Romania si cunostea despre faptul ca Omar isi oferise serviciile CIA pt. initierea unei lovituri de stat in Siria, iar pe de alta parte pt. ca putea fi util in depistarea locatiei unde era ostaticul American John, cu care fusese detinut impreuna. Prin discutii am reusit sa-l determin pe Glenn sa inainteze un raport superiorilor lui in sensul ca este mai productiv pt. ei pt. americani sa ni-l returneze noua (noi avind nevoie de el pt. a-l detennina pe Omar sa vorbeasca) si apoi sa dezvoltam cu ei o colaborare pe caz, lucru care l-a incintat pe Glenn. Ulterior cind am completat registrul de intrare in celule am putut …..informatiile militare americane).
Glenn mi-a mai spus totodata ca autoritatile americane au fost foarte frustrate de faptul ca ei nu au fost implicat in negociere si ca nu li s-a acceptat punctual de vedere. Am solicitat sa ni se permita inregistrarea audio video a declaratiei lui Munaf, lucru refuzat categoric.
L-am gasit pe Munaf intr-o stare de cadere psihologica, fiind speriat de faptul ca a fost detinut de americani, dorinta lui fiind sa se intoarca in Romania. Era slabit, epuizat fizic si nervos, intr-o stare mult mai rea decit a ziaristilor, asa cum au aparut acestia la televizor.
A declarat ca toata ideea rapirii ii apartine lui Omar, care s-a inspirat din cazul Giuliana Sgrena, pe care l-a vazut la televizor prin luna ianuarie. Munaf spune ca l-a
refuzat initial pe Omar dar ca timp de 2 luni Omar l-a tot presat sa execute rapirea promitindu-i bani si cote parti la firmele sale.
Întâlniri de taină între Hayssam, Munaf și Marie Jeanne
Munaf mai declara ca suma stabilita ca recompense de 4 milioane de dolari a fost stabilita tot de catre Omar, suma care prin negocieri urma sa coboare la 2 milioane. Omar urma sa se ofere sa plateasca din banii lui personali rascumpararea, dar cerind autoritatilor romane sa-i deblocheze conturile blocate in urma anchetelor finanaciare. Urma, dupa ajungerea in lrak sa depuna banii in conturi la care organele romane sa nu mai aiba acces si sa pozeze in erou national pe linga noul presedinte.
Munaf mai spune ca el i-a cunoscut pe ziaristi doar cu citeva zile inainte de plecarea in Irak prin intermediul lui Omar (pe Marie Jeanne, Omar i-a prezentat-o chiar la biroul si in prezenta lui Mohammed Yassin). Banii necesari calatoriei (10.000 euro si 8000 $) i-au fost dati de Omar prin intermediul lui Bassam, contabilul sau, iar biletele de avion cumparate prin firma “lfigenia”. Omar i-a cerut lui Munaf sa nu spuna ziaristilor ca banii sunt de la el, dar Marie Jeanne i-a replicat intr-o ocazie lui Munaf : ”Lasa ca stiu eu cine a dat banii”.
Munaf confirma ca Omar stia inca din noiembrie 2004 despre faptul ca telefoanele ii erau interceptate si ca ofiteri din serviciile secrete si politie il vizitau pe Omar ( din politie zice despre gen. Sorescu, pe care-l cunostea din 1993, cind Sorescu i-a musamalizat un dosar de economic lui Omar).
Milioane de dolari pentru PSD
Munaf spune ca in luna martie 2005, inaintea plecarii in Irak, Omar a avut mai multe intilniri cu Hrebenciuc (Munaf era soferul lui Omar la aceste intilniri) acasa la Hrebenciuc, la un restaurant din spatele PDului si la Omar la firma. Continutul acestor discutii era cererea lui …… de a primi un milion de dolari pentru a-i rezolva problemele judiciare lui Omar. Munaf n-a asistat la discutii, astepta la o oarecare distanta, dar cind Omar s-a intors de la intilnirea de la restaurant era foarte suparat pe ….. ca-i cere un million de dolari, pt. care el ”muncise atit de mult si acum trebuia sa-l dea gratis”.
Munaf vorbeste de sponsorizarea tatalui lui Marie Jeanne, senatorul Ion cu haine cu sigla PSD, flori, masini, autobuze pt. campania electorala, de sponsorizarea a cca 600- 700,000 dolari lui Gabi Oprea si Prefectului de Ilfov, de implicarea lui Rodica Stanoiu in musamalizarea unui dosar a lui Omar, de investitii mari facute de Omar la vila de la Cornu a lui Adrian Nastase. (textual:” de cite ori treceam pe linga Cimpina, Omar arata spre Cornu si spunea : Daca-i stii citi bani am bagat eu in vila lui Nastase”). Munaf nu stie nimic despre o complicitate a ziaristilor in rapire, are suspiciunile lui dar nimic concret.
Primul nume din Dosarul Armamentul
Vorbeste despre implicarea lui Omar cu generalul FSB Ivanov in cumpararea de rachete sol aer din Rusia pt. Irak din care partea lui Omar era de 50 milioane dolari si de incercarile Iui Omar de a cumpara “mercur rosu” din Irak in scop de revinzare, ceea ce i-ar aduce milioane de dolari, tentativa esuata insa din Iipsa unei surse de mercur din Irak.
Munaf spune ca Omar i-a spus ca in cazul in care operatiunea de rapire nu-i reuseste Ia Munaf, are un plan de rezerva de rapire cu ajutorul clanului Kubeisi din Irak, Pe care-i platea pentru protectia camioanelor sale. A spus ca stie mai multe dar solicita ajutorul presedintelui Romaniei sa se intoarca in Romania si sa primeasca o pedeapasa cit mai mica. Fac precizarea ca toate aceste discutii purtand-se in fata americanilor ( fiindposibil ca unii din ei sa vorbeasca romaneste) discutia s-a purtat usor criptic, iar notitele facute de noi le-am rupt si aruncat la toaleta pentru a nu da posibilitatea americanilor sa le copieze.
Procurorul a trunchiat declarația teroristului american
De asemenea in declaratie s-a prins numai faza cu Hrebenciuc , Gabi Oprea si senatorul Ion pt. a evita scurgerea de informatii sensibile catre americani. O copie dupa declaratia in romana si araba a Iui Munaf au ramas la americani iar alta copie predata in plic ambasadorului Stuparu cu rugamintea sa-1 distruga dc. ajungem cu bine acasa si cu declaratiile originale, lucru confirmat telefonic ulterior de dl. ambasador. Ostaticii au fost detinuti in doua locatii diferite in cea de a doua se mai gaseau Florence Aubenais si translatorul acestelia (Munaf crede ca a fost violate pt. ca era intr-o stare f. proasta), un cetatean American – contractor pt. armata Americana, un filipinez, si alti irakieni ce lucrau pt. armata americana.
Prima lor filmare a fost facuta de catre un gardian, dar la un moment dat au fost vizitati de catre un necunoscut care le-a pus intrebari despre datele lor personale, despre relatia lor cu mass-media, despre cine ia decizia in Romania : presedintele sau primul ministru, dc. eonducerea institutiilor lor este israeliana in edituri si mass media, etc.) Ulterior au aflat de la un gardian ca acel necunoscut care nu i-a filmat si nici fotografiat ar fi fost de la “AL Arabyia”, post TV prin satelit.
Raportul fostului procuror DIICOT Ciprian Nastasiu
Declarația teroristului, cetățean SUA, Mohammad Munaf
5311 cititori.
