„A existat un protocol în care se discuta despre echipe operative între Ministerul Public şi serviciile de informaţii, însă eu mereu mi-am pus următoarea problemă: acest protocol nu există, eu nu mi l-am înşusit şi nu mergem înainte cu astfel de inginerii, să zic aşa, pentru că ele nu se găsesc în Codul de Procedura Penală. Noi anchetăm, iar dumneavoastra judecaţi după Codul de Procedură Penală. Nu există nimic altceva care să se numească echipă mixtă” – declarația procurorului general al României, Augustin Lazăr, în şedinţa CSM din 19 ianuarie 2017.
Independența justiției a reprezentat mereu un deziderat al statului de drept în România, o țintă de neatins a democrației noastre după 1990. Așa a fost, așa a rămas și după accederea țării în structurile euro-atlantice, deși pași mărunți s-au făcut în direcția bună. Recent, la inițiativa organizațiilor profesionale din domeniu deranjate de implicarea serviciilor secrete în instrumentarea unor importante dosare, au început să iasă la iveală instrumentele prin care spionii, la ordinul politicului, au intervenit cu nerușinare în „câmpul tactic” (cum a fost numită justiția în jargonul de specialitate). A fost dezvăluit sistemul de protocoale atît de nociv pentru statul de drept dintre Ministerul Public și serviciile secrete. Este vorba despre o seamă de măsuri organizatorice şi extinderi de atribuţii fără acoperire legală, secrete, implementate cu ajutorul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), acesta neavînd competenţe în materie de legiferare.
S-a comentat în aceste zile despre modul în care fostul președinte Băsescu a folosit CSAT pentru a introduce decizii și hotărâri nedezbătute sau aprobate vreodată de Parlament. Un mecanism diabolic de poliţie politică, bazat pe lupta anticorupție și antiterorism, construit de cuplul Traian Băsescu – Florian Coldea, care viza extinderea controlului serviciilor secrete asupra tuturor domeniilor. Practic, cei doi, ar fi avut nevoie de mai puțin de un deceniu să proiecteze și să realizeze acoperirea informatică și informativă a statului de drept, după modelul american atât de bine descris de defectorul CIA Edward Snowden. Și totuși, nu ei au patentat acest adevărat Patriot Act în România. Avem dovada că serviciile secrete interveneau brutal în actul de justiție înainte ca cei doi să ajungă în capul bucatelor.
Se crede că s-a mers atât de departe, încât până și fostul Departament de Informații și Protecție Internă (DIPI) din cadrul Ministerului de Interne ar fi fost infestat de agenți sub acoperire, dizolvat și preluat de SRI. Să ne aducem aminte de asemenea, de formațiunea specială ACVILA din cadrul Ministerului de Interne și vom recunoaște șablonul după care se acționează. Presa vorbește despre cel puțin 40 de protocoale între SRI şi diverse instituţii ale statului pe cât de ilegale, pe atât de dăunătoare. Jocul acesta murdar, uite protocolul, nu e protocolul a dat în vileag manevrele spionajului în “câmpul tactic”.
La începutul acestui an, procurorul general al României, Augustin Lazăr recunoștea că CSAT a emis de-a lungul timpului decizii prin care serviciilor de informaţii li s-au extins competenţele în sfera justiţiei și că, a existat cel puțin un protocol privind echipe operative între Ministerul Public şi serviciile de informaţii.
Dosare probate cu ofițeri la DNA Oradea
Lazăr nu este singurul magistrat care a făcut dezvăluiri jenante despre interferența serviciilor secrete în dosarele justițiabililor. Un mutant promovat din măruntaiele Institutului Național al Magistraturii, drept în fruntea Serviciului Teritorial Oradea al DNA, procurorul șef Ciprian Man, se mândrea chiar cu implicarea ofițerilor Serviciului Român de Informații în dosarele pe care le instrumenta. Astfel, în data 27 martie 2014, Man a acordat siteului www.avocatura.com, un interviu penibil în care declara : “Apoi aș dori să menționez că majoritatea cauzelor complexe pe care personal le-am instrumentat ca procuror în cadrul DNA Oradea au fost probate cu sprijinul important al ofițerilor din cadrul SRI “ . Quod erat demonstrandum.
Corespondența dintre Ministerul Public și SRI
La sfârșitul lunii martie 2006, fostul procuror Alexandru Lele aducea dovezi zdrobitoare despre modul în care mai mulți înalți funcționari din cadrul Ministerului Public foloseau serviciile secrete ca poliție politică și ca presiune asupra magistraților.
“Subsemnatul LELE ALEXANDRU FLORIAN, domiciliat in Oradea, Strada Postavarului nr. 10, apt. 2, judetul Bihor, procuror (actualmente suspendat) la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor, in baza art. 221 si urmatoarele CPP, in termen legal, formulez prezenta SESIZARE PENALA impotriva numitilor procurori JOITA TANASE, OVIDIUS PAUN, ELENA RADESCU, ALEXANDRU CHICIU si GHEORGHE VIZITIU, de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv fostul Parchet National Anticoruptie, pentru savarsirea infractiunilor de abuz calificat in serviciu contra intereselor persoanelor, ticluirea de probe mincinoase, instigare la marturie mincinoasa, incercarea de a determina marturia mincinoasa, omisiunea sesizarii organelor judiciare de catre un functionar public cu atributii de conducere sau de control, omisiunea de a incunostinta organele judiciare, cercetarea abuziva, represiune nedreapta si retinere de inscrisuri, prevazute si pedepsite de articolele 246 rap. la art. 248/1s 259 al. 2s 25 rap. la art. 260s 261s 263 al. 2s 265s 266 al. 2 si 3s 268 si 272, toate din Codul penal„.
Vă scutim de povestea lungă și complicată a cazului Tarău-Lele-Panait. Cert este că, în cele din urmă, Lele și familia sa au ajuns victimele abuzului instrumentat de cei susmenționați și de fostul procuror Cristian Panait în dosarul 102/P/2002. Astfel, Lele s-a trezit asaltat de acuzații din partea unor infractori care susțineau că îi dăduseră mită sau că favorizase anumite persoane din dosare. Apoi, a apărut procurorul ICCJ Cristian Panait, care, după ce a analizat probele din dosar, a dispus scoaterea lui Lele de sub acuzație. În cele din urmă, Panait s-a sinucis.
La dosarul lui Lele au rămas printr-o minune urme care dovedesc modul abuziv în care serviciile secrete interveneau în actul de justiție. Prin nota cu numărul 102/P/2002, din 19 aprilie 2002, emisă de Cabinetul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, Joița Tănase solicita directorului SRI, Radu Timofte, ca în dosarul lui Lele să fie desemnat un ofițer care “să ne acorde sprijin la efectuarea cercetărilor”.
“MINISTERUL PUBLIC.
PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE.
PROCUROR GENERAL.
CABINET. Nr. 102/P/2002. 19 aprilie 2002.
Domnului RADU TIMOFTE, Director al Serviciului Roman de Informatii
Stimate domnule director,Va informez ca in dosarul nostru cu numarul de mai sus se efectueaza cercetari in legatura cu savarsirea unor acte de coruptie de catre mai multi justitiabili din judetul Bihor, intre care si cetateni straini de origine araba, existand indicii ca unii dintre acestia au preocupari vizand penetrarea structurilor administrative si judiciare romane. Avand in vedere ca atari activitati ar putea fi de natura sa reprezinte amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei, in conformitate cu art. 14 din Legea nr. 14/1992, va adresez rugamintea sa dispuneti desemnarea unui ofiter pentru ca, prin mijloace specifice, sa ne acorde sprijin la efectuarea cercetarilor, pana la finalizarea acestora. Ofiterul desemnat va lua legatura cu domnul procuror sef birou Ovidius Paun, in vederea stabilirii modalitatilor concrete de cooperare.Cu sincera consideratie,PROCUROR GENERALTanase Joita„.
Ulterior, în presa centrală a apărut un document similar, emis în 23 mai 2002, tot în dosarul 102/P/2002. Nota secretă cu numărul S/189/2002, emisă de Cabinetul Procurorului General, era semnată de Joița Tănase și era adresată directorului SRI.„In interesul urmaririi penale ce se efectueaza in dosarul nostru cu numarul de mai sus, va adresam rugamintea de a dispune unitatii competente din subordinea dumneavoastra sa ne inainteze de urgenta, in forma integrala, transcrierile tuturor convorbirilor telefonice inregistrate in baza autorizatiei nr.4/1999 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Oradea, la posturile telefonice apartinand numitului Stiube Viorel din Oradea. Precizam ca aceste convorbiri au fost inregistrate in perioada aprilie-decembrie 1999, iar materialul documentar solicitat se afla la Sectia Bihor a SRI„.
Cazul Scărișoara
„In total, am primit peste 780 file din asa-zisele «dosare de casa», acte ce ar fi trebuit sa se regaseasca si la dosarul trimis instantei. Nu s-a intamplat acest lucru, fiindca documentele dosite in arhiva ar fi demonstrat totala mea nevinovatie fata de acuzele aberante formulate in cauza. Anexez o parte, iar la altele fac trimitere.
Dintre acestea amintesc cele mai semnificative. Astfel, ciorna planului de ancheta in dosarul de urmarire informativa codificat sub denumirea «Cazul Scarisoara», la care au fost chemate sa coopereze, in afara oricarei dispozitii procedurale impotriva unui magistrat! SRI, UM 0962, Directia de Protectie si Anticoruptie si BCCO.
Scrisul de mana apartine fostului general de militie Ovidius Paun, numit, dupa pensionare, in functia de procuror-sef, birou Anchete speciale din structura Sectiei de urmarire penala si criminalistica, condusa atunci, in 2002, de Ilie Piciorus, fostul sef de cabinet al liderului PSD Viorel Hrebenciuc.
Ea este ulterioara intocmirii «planului de ancheta» semnat de catre subordonatul sau direct, procurorul Cristian Panait, titularul dosarului, caruia i s-a recomandat, prin nota marginala, «de completat plan ancheta cu cazul II-5. (sustragere dos. 242 CP)».
Aceasta a fost una dintre formele de presiune exercitate asupra lui Cristian Panait, care nu a fost de acord cu acest mod nelegal de a face ancheta si, drept urmare, i s-a luat dosarul cu motivarea ca «nu a respectat indicatiile» (a se vedea rezolutia semnata de Piciorus, dar redactata de Paun, din 01.04.2002, cu 10 zile inainte de decesul tanarului procuror)„, notează fostul procuror Alexandru Lele în sesizarea sa.
Moartea ACVILEI
Pentru a întregi tabloul protocoalelor secrete despre care nimeni nu trebuia să știe, vă prezentăm referatul emis de conducerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism (DIICOT) la data de 3 iulie 2008. Documentul intern dovedeşte că exista un protocol secret între Ministerul Public și Ministerul de Interne, unitățile specializate ale acestuia din urmă (MIRA la acea dată) fiind autorizate să deruleze activități de protecţie informativă care să includă monitorizarea terminalelor telefonice folosite de magistrați . 
“Având în vedere protocolul încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, solicităm unităţii specializate ACVILA desfăşurarea unor activităţi de protecţie informativă care să includă monitorizarea terminalelor telefonice pe care le utilizăm precum şi identificarea unor eventuali vectori de ameninţare şi presiune”, se arată în documentul semnat de conducerea DIICOT.
Semnează: Angela Ciurea, procuror şef adjunct DIICOT la acea dată şi ceilalţi doi şefi, magistrații Ciprian Nastasiu şi Doru Ioan Cristescu. Din referat reiese cât se poate de clar că magistraţii se temeau de „ceva” ce le-ar putea influenţa activitatea în cauzele complexe pe care le aveau pe birouri. La scurt timp după emiterea documentul cu pricina, unitatea de elită ACVILA a fost desfințată, rămășițele sale fiind mutate la Jandarmerie. Semnatarii referatului au fost demonizați și scoși pe rând din magistratură.
Fostul procuror şef DIICOT Angela Ciurea a depus numeroase notificări şi referate despre abuzurile, presiunile și poliția politică din cadrul Ministerului Public. 
“Ulterior desemnării, la scurt timp, în urma evoluţiei anchetelor, mi s-a cerut insistent de către şefii mei ierarhici de la acea dată să mă retrag din aceste dosare, ori să efectuez sau nu acte de urmărire penală asupra unor persoane din mediul politic sau economic, împotriva convingerii mele, şi nu am dat curs acestor presiuni, lucru care a dus la represalii împotriva mea„, subliniază Ciurea în notificare scrisă nr. 101/ 08.07.2009 trimisă Asociaţia Magistraţilor din România și Consiliului Superior al Magistraturii.
Eduard Ovidiu Ohanesian – www.avertisment.net
1808 cititori.
