Primul lot de avioane F-16 au intrat deja în dotarea MApN și se află la baza militară Fetești-Borcea. Astfel, cele mai performante aeronave ale armatei române, considerate secret de stat NATO, au ajuns pe mâna ofițerilor fostei Securități comuniste. O știre care ar trebui să-i pună pe gânduri aliații occidentali. Urmează achiziția următoarei tranșe, 12 bucăți, direct de la producător, pentru că, spune presa centrală, în situația actuală nicio țară nu se mai debarasează de avioanele militare din dotare. Greu de crezut că acesta este motivul. Rămâne de văzut cum vor acționa partenerii americani după ultimile nominalizări la funcția de premier al României.
Cert este că cele mai performante avioane de luptă din istoria României sunt ghidate de la o bază aeriană echipată de firma generalului în rezervă Teodor Ileș, fost lucrător al Departamentului de Informații Externe (DIE/CIE), spion, luptător pe frontul invizibil în anii ’70, împotriva “cozilor de topor” occidentale.
În data de 22 octombrie 2016, Ministerul Apărării Naționale (MApN) anunța că firma Felix Telecom a obținut un contract de 10 milioane de lei, referitor la infrastructura subsistemului de comunicații de la baza aeriană 86 Fetești – Borcea unde au aterizat primele avioane de vânătoare F-16. Chestionat de jurnaliști despre subcontractarea lucrărilor și de modul în care se împart banii, Traian Mihu, directorul Felix Telecom a devenit brusc nervos. A refuzat să facă public numele colaboratorilor. Felix Telecom, firmă mixtă româno-israeliană, a luat ființă la începutul anilor ’90, pe structura fostei Fabrici de Calculatoare Electronice ICE Felix, condusă la vremea aceea de Tudorel Domocoș, secondat de Traian Mihu, fost director tehnic. De-a lungul timpului, mai multe firme israeliene au activat în spațiile ICE, având domenii de activitate total diferite de IT. În halele proiectate de francezi pentru producția de calculatoare, israelienii împleteau lănțișoare de aur și făureau bijuterii. Manopera trebuie să fi fost o nimica toată, dacă afaceriștii riscau să transporte metalele prețioase până în România și înapoi, asumându-și numeroase alte cheltuieli. Una dintre firmele care s-a asociat la vremea aceea cu ICE Felix prin intermediul Felix Telecom pentru a activa în domeniul IT și comunicații era firma israeliană Telrad Telecommunications. Presa centrală consemnează că, după aproape un deceniu de activitate, Telrad și-a vândut părțile sociale căte offshore-ul Mares Overseas, care le-a dat mai departe offshore-ului Zostex Enterprises Ltd. Jurnaliștii au descoperit că cele două firme offshore din Cipru erau administrate de avocatul Mordechai Mintzer, care îl reprezenta pe traficantul de arme Rony Learner. În prezent, firma Felix Telecom ar fi controlată de generalul (r) SIE Teodor Ileș, care deține, împreună cu soția sa, Doina Felicia Ileș, 76% din societate. Soții Ruxandra Ioana Mihu și Traian Mihu dețin, împreună, 19% din firmă, restul părților sociale fiind deținute de Teleconstrucția SA.
O felie de istorie IT
Înainte de 1989, ICE Felix era o forță. Practic, era singurul mare producător de computere din România, beneficiar al unei rețele de filiale și colaboratori în toată
țara. ICE Felix Fabrica de Calculatoare Electronice (denumirea completă), ca dealtfel întreaga Platformă Industrială Pipera era o moștenire a Războiului Rece. Se pare că, întreg complexul (din care făcea parte și ICE Felix) a apărut ca urmare a declarațiilor critice ale fostului președinte Nicolae Ceaușescu, care condamna mânie proletară, în august 1968, intervenția trupelor frățești (Tratatul de la Varșovia) în Cehoslovacia. Sesizând oportunitatea înfigerii unui ghimpe în coasta Uniunii Sovietice, Occidentul ne-a copleșit cu bunăvoința sa tehnologică. Astfel, statul ceaușist primea documentație și echipamente de ultimă oră din SUA, Franța sau Elveția, ba chiar mai mult, se făcea că nu vede furtul masiv de tehnologie la care se deda UM 0920 / SD ( direcția Știință și Dezvoltare din cadrul DIE). Așa au apărut celebrele mașini de facturat și contabilizat “ românești “ Felix FC 64, Felix FC 128, echipamentele de calcul cu bandă magnetică I100, porțile CD 80 și minicalculatorul Coral ( dotat cu pilă de disc, care conform proiectului american trebuia să deservească 128 de terminale). În varianta românească, Coral nu suporta mai mult de 20 de terminale. Mai există și alte exemple ale bunăvoinței occidentale. În afară de ICE Felix, cu ajutorul SUA, a luat ființă și Rom Control Data, prin asocieire cu firma Control Data Corporation. În cazul ICE Felix, furnizorii inițiali de echipamente și proiectul clădirii au venit din Franța.
ICE Felix (denumire care nu are nimic în comun cu Întreprinderea de Comerț Exterior, cum s-a sugerat în presă) a fost cuib de agenți ai Departamentului de Informații Externe (DIE/CIE actual SIE), exportând ani la rând, tehnologie occidentală în blocul comunist. Tehnologia IT furată din țări ca Franța sau SUA, reproiectată cu piese românești sau rusești, a ajuns în China, Ucraina sau fosta Cehoslovacie, țări supuse la acea dată embrgoului COCOM. La ICE Felix își avea biroul de fibră optică ( singurul din România înainte de 1989 ) inginerul Vladimir Doicaru, ofițer acoperit. Inițial, fiul generalului Nicolae Doicaru, director al DIE până la fuga adjunctului său Ion Mihai Pacepa, activase la Comandamentul de Tehnică Operativă și Transmisiuni (CTOT), fiind semnalat după ’89 de urmașii nomenclaturii bolșevice românești în Silicon Valley via Venezuela, unde locuiește sora sa. În ultimii ani, Vladimir Doicaru a condus filialele din România și din Ucraina ale firmei Regus. Poate tocmai din acest motiv, firmele subcontractante ale proiectului F-16 de la Borcea sunt ascunse de Mihu. Fiul lui Vladimir Doicaru, nepot al generalului Nicolae se numește Vlad și conduce reprezentanța Huawei România. Ca să întregim tabloul cuibului de acoperiți de la ICE Felix, trebuie să știți că până și tehnicienii Secției de rectificare din subsolul firmei erau plătiți pe 2 state separate : 1100 de lei pe statul normal, conform pregătirii și 900 lei pe un stat suplimentar, de la… Securitate. Din când, în când, îmbrăcați la patru ace, băieții asigurau traseul conducătorului suprem în vizitele sale oficiale. Tot la ICE Felix s-au proiectat primele modele de cărți de identitate pe sistemele IBM AS/400 (primul mainframe adus în România), cumpărate printr-o suveică de firme israelien cu un preț de trei ori mai mare decât cel real ( catalog IBM 1995 ) pentru Serviciul Național de Evidență Informatizată a Populației. După 2000, în lipsa viziunii manageriale și a jafului generalizat, ICE Felix a intrat într-o pantă descendentă, împărtășind soarta tuturor firmelor cu capital de stat devalizate în democrație.
Mi-au asfaltat visul agricol
Pe cadavrul ICE Felix, băieții deștepți din domeniul IT au făcut averi. Firme ca Laser, Packard Bell, IBM, Belinea, Forte sau DTK au înflorit din relația cu fabrica de stat. Procesul de privatizare l-a surprins pe autorul acesti articol în calitatea de angajat la firma ICE Felix Fabrica de Calculatoare Electronice București. La vremea aceea, unul dintre fondatorii Felix Telecom, Mihu, era încă director tehnic la firma mamă. După cum spuneam, denumirea ICE nu venea de la Întreprinderea de Comerț Exterior cum greșit s-a speculat în presă. În dorința de a da o aură de măreție firmei (oamenii interpretând ulterior ICE după cum i-a dus capul), directorul general din acea vreme, Tudorel Domocoș, a hotărât ca denumirea originală Întreprinderea de Calculatoare Electronice București să se schimbe în ICE Felix Fabrica de Calculatoare Electronice București. O idee care, în cele din urmă, nu a salvat colosul industrial de la faliment.
La începutul anilor ’90, ICE Felix FCE era cel mai mare producător de tehnică de calcul din România, un uriaș cu mii de angajați ateliere și secții diverse : serigrafie, prototipuri, lăcătușărie, ambalaj, metrologie, rectificare, tâmplărie, ansamblare, testare, etc. Încet, dar sigur, odată cu procesul de privatizare, numeroase firme IT străine și-au deschis filiale în București prin transferul personalului din cadrul ICE. S-au făcut parteneriate și cu firme care produceau alte echipamente electronice precum BEKO și s-au comercializat produse second hand. Compania Felix Telecom a fost combinată cu firma israeliană Telrad Telecommunications sub conducerea fostului director ICE Traian Mihu, despre care se spunea că este nașul copiilor lui Valentin Ceaușescu.
Treptat, Felix Telecom nu s-a mărginit la cooptarea unor angajați ICE, preluând și o parte din spațiul întreprinderii mamă. Birourile au preluat mai întâi spațiile în care funcționau Secția de Metrologie și Atelierul de testare monitoare. Astfel, o parte din curtea interioară, la ieșirea din strada Fabrica de Glucoză, unde electronistul Ohanesian Eduard plantase căpșuni, mazăre, roșii sau varză pe un petic de pământ pregătit de nea Popa, șeful Secției Ambalaj, a fost asfaltată, ruinându-i tânărului visul agricol.
Cercetați pentru spălare de bani în Norvegia
Cu personajul principal al afacerilor româno-israeliene mirosind a praf de pușcă, Teodor Ileș ( Ilieș, Illeș sau Ilonczai, după cum și-a românizat numele gloata de bolșevici dornici de afirmare în Epoca de Aur) am avut neplăcerea să mă întâlnesc în vara anului 2012, după ce, în presa centrală, niște jurnaliști cu tupeu îi (ne)romanțaseră portretul. Venise însoțit de cronicarul securist Petru Neghiu, generalul responsabil cu filajul și supravegherea rezerviștilor din spionajul extern prin intermediul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere – SIE. Atins la coarda sensibilă a unor afaceri în Norvegia, unde procurorii îi deschiseseră dosar, suspectându-i pe el și pe partenerul său, generalul Țărmureanu de o operațiune de spălare de bani, Ilieș trecuse la intimidare.
„ Dar cine voiați să facă afaceri cu Israel și cu Armata ?”, m-a întrebat tendențios Neghiu, despre care foștii săi colegi din DIE spun că se numește în realitate Peter Naghi. Le-am explicat generalilor că serialul “Cupola”, unde apăruseră detalii despre Ilieș nu putea fi decât opera unui serviciu de informații concurent (DGIPI), al cărui agenți nemulțumiți de mușamalizarea dosarului 628/D/P/2005 (Armamentul) au “dat din casă”. Între timp, am aflat că procurorii militari îi cercetează pe cei doi pentru afacerea norvegiană și în România.
Tot în 2012, jurnaliștii descâlceau o licitație dubioasă prin care Poliţia Locală Sector 2 “dăruise” firmei Felix Telecom un contract de peste 5 de milioane de euro. Cu această ocazie, presa centrală și-a adus aminte și de trecutul tumultuos al acționarului majoritar, generalul în rezervă Teodor Ileș, un afacerist de succes al zilelor noastre care spionase Occidentul pentru securitatea ceaușistă (UM0920/V1, apoi în CIE) sub numele conspirat de Claudiu Averescu, alături de vărul său Gheorghe Horotan (UM0920/V2), nume de cod Horațiu de New York. Săpând mai adânc, jurnaliștii au aflat că ofițerul era abonat la contracte de milioane de dolari cu STS, SRI, Ministerul Finanţelor Publice, MApN şi Hidroelectrica, într-un cuvânt, cu instituțiile de forță ale statului. Apoi, au aflat că printre acționarii firmei cu lipici la contracte bănoase nu se afla numai fostul ofițer DIE, ci și Terra SA, firma prin care Securitatea făcea, înainte de 1989 tranzacţii cu tehnică militară. Președintele Emil Constantinescu l-a avansat pe Teodor Ileș la gradul de general SIE în anul 1999 și l-a trecut în rezervă.
Torționarii bolșevici asigurau filiera evreiască
Se pare că secretul relațiilor profitabile ale fostului spion Ileș cu evreii se află undeva la Satu Mare, locul de baștină al familiei Ileș, al vărului său Horotan și al unei rude comune pe nume Ilonczai Iuliu ( posibil Iloszvai sau mai cunoscut ca Illeș Ghiulo). Illeș Ghiulo nu a făcut decât să urmeze moda timpului, după cum Hirsch s-a reinventat ca Haiducu, Ileș-Ilieș-Illeș, Goldstein-Aurescu, Asztalos-Măgureanu, Haynal-Hăineală, Naghi-Neghiu, Silaghi-Stănescu, Iacobi-Florescu ș.a.m.d. Așa au apărut nume noi și interesante în cartea de telefon : Cetățeanu Cetățeanu, Petre Petre (Piotr Gonceariuk ), Traian Ștefan sau Cosașu.
Ghiulo, torționar comunist în anii ’50 și șeful său colonelului Ludovic Weiss ( evreu maghiar cunoscut și sub numele de Ludovic Weisz sau Loci Weiss) erau călăi renumiți pentru metodele de asasinare : unul folosea împușcarea în ceafă, celălat ucidea cu bâte și răngi. Weisz a părăsit țara în 1968, imediat după ce Nicolae Ceaușescu l-a reabilitat pe Lucrețiu Pătrășcanu și a trăit fericit până la adânci bătrâneți în Israel ( a decedat la vârsta de 102 ani). Illeș a plecat, se pare, mult mai târziu, tot în Israel, lăsând în urma sa o fata Ilona, angajată la Ministerul de Interne.
www.avertisment.net
3723 cititori.
