“Am făcut documentele, am discutat cu ăștia și acum trebuia înaintată la BNR documentația. Intervenea pasul următor. Trebuia depus 30% din capitalul social al băncii într-un cont cazan, la o bancă, conform legii. Băncii Naționale trebuie să-i prezinți documentele, sub semnătura fondatorului, respectiv Tinca, Cioflină, ceilalți,  printre care eram și eu. Inițial, președintele comitetului de organizare era unul… După aceea, în funcție de cum creștea banca, eu deveneam președintele băncii. Ei deveneau acționarii din afara băncii. Eu rămâneam în fruntea listei ca președinte pe partea tehnică.  În comitet era Tinca, în frunte cu ierarahia lui. Eu eram al patrulea între fondatori. Am depus documentația la Direcția Financiară, care a diseminat-o. Au trimis-o la ministru, care a agreat-o. Banca era privată. Ăsta a fost dualismul situației. Pe liste erau trecuți ca membri fondatori SIE, STS, SPP-ul. La STS am fost în Crîngași, la unitățile de vârf centrale. Până și-au dat ei acordul. Mai puțin sereiul. SIE a vrut. Oricum SIE avea pensiile la armată. Era sub cupolă. Talpeș nu-l putea refuza pe Tinca. Măgureanu era independent de Tinca.

Conform legii bancare, sunt două lucruri pe care trebuie să le aprobe Banca Națională : documentația, care era baza și, numărul doi, foarte important, să accepte banca unde trebuie vărsați banii din contul cazan. Eu alesesem BCR, o bancă care avea sucursale în toată țara. BCR vechi, nu actual. De stat. Era ’96. Contul cazan este un cont colector. Așa se cheamă în termeni  bancari. Contul cazan adună toți banii din subscripțiile comerciale, respectiv bancare. Îl deschizi un cont la o bancă, pentru că n-ai banca ta deocamdată. Grupul de inițiativă deschide un cont la o bancă. Contul ăsta devine cont colector pentru toți care subscriu. Cine vrea să cumpere acțiuni la viitoarea bancă, depune bani în contul ăla și primește o chitanță pentru contul ăla. El va deveni acționar al băncii pe baza acelei chitanțe.”

Prospectul de emisiune

“În cadrul studiului de fezabilitate, pe baza statutului și în funcție de valoarea acțiunii, fiecare decide câte acțiuni vrea să cumpere. Astea erau calcule financiar-bancare, apoi mai erau indicatorii de eficiență. Conform legii bancare, din capitalul social de 100 de milioane sau cât era inițial, 30 % trebuia depuși. Altfel nu-ți dădea licență preliminară banca. Trebuia aprobată conducerea tehnică și președintele  băncii în curs de constituire. Eu am fost agreat de Banca Națională, la propunerea fondatorilor. Eram consilier la Bancorex și am fost director la Bankcoop. Eram din sistem, nu se punea problema. Tot așa am fost la Albina. Acolo am pierdut eu bani mulți, am pierdut muncă. Deci, trebuia depus 30% din capital, ei îți dădeau licența de începere a constituirii și de lansare a proiectului de emisiune publică. Banca Națională îți dă aprobare să lansezi în ziare de mare circulație (cum erau  România liberă, Adevărul), prospectul de emisiune.  Pe scurt, dai anunțul  în presă, după care faci strigarea. Ca la licitație. Lume, lume, vrem să facem banca asta !  Veniți, depuneți în contul cutare. Ăla se cheamă prospect de emisiune. Toate astea sunt trecute în Legea nr. 31 a societăților comerciale.”

Lista lui Vântu

“Vântu deja se infiltrase în Bancorex prin FPP2 Moldova, care de fapt conducea Bancorexul. Aici trebuie să facem o paranteză domnu’ Ovidiu, ca să înțelegi gândirea imbecilă care a împărțit în două proprietatea poporului român, în Fondul Proprietății Private și Fondul Proprietății de Stat. 70% activele statului, 30% le aveau privații. Astea au fost împărțite  pe 5 fonduri Moldova 1, Muntenia 2, Transilvania 3, Oltenia 4, Banat 5. Asta a fost inițial prima bătaie pe băncile de stat. Bătălia era pe Bancorex, Banca Agricolă, Banca de Investiții. Atunci nu aveau încă numele astea. La Bancorex a câștigat Vântu, pentru că Hrebenciuc venea din vârful PDSR-ului. Este ceea ce eu numesc triunghiul de corupție Bacău-Roman-Piatra Neamț. Acolo, în triunghiul ăla de corupție, vârful era Hrebenciuc, după aia când l-a îndepărtat pe Măgureanu, Timofte, tot de la ei, a fost pus la SRI. FPP2 Moldova cu Iacubov în frunte, și partea privată cu Vântu care era omul lor din Roman.

FPP2 Moldova și-a cumpărat sediu pe Splaiul Independenței ( n.r. Splaiul Unirii) până-n Podul Mărășești, unde și-a luat Muntenia, blocul ăla pe colț. E mult de spus. Dar trebuia să spun contextul în care era implicat Vântu în Bancorex. Stătea la etajele superioare ale clădirii lui FPP2 Moldova. Acolo își avea el birourile, acolo își avea sediul central. Și încă ceva, toți jurul lui erau oamenii lui Talpeș. Mare parte din ei, foștii mei colegi de la New York cum erau : George Cristea, soțul ziaristei Ioana Cristea, de la radio (care fusese pe Agenția Economică), răposatul Țirigan fusese spion în Pakistan. Nora lui cred că-i și acum juristă pe la CEDO, pe strada Donici, Ciulu Luigi spion pe țările arabe, oltean din Dolj și se pare cunoscut al lui Vlad Iulian, Săpătoru Titi care fusese și el pe agenție, unul Ion Rațiu care era tot ofițer. Ei fuseseră de fapt infiltrați de SIE, am convingerea eu. Deci SIE, pe partea economică, a avut interese cu Vântu. Deci era perioada aia de tranziție, în care ei, pentru o perioadă au îndepărtat la presiunea americanilor și NATO tot personalul vechi.

Au vrut să mai primenească aparatul și au mai din ofițerii în rezervă, d-ăia dați afară  de Ceaușescu, scoși după  fuga lui Pacepa. Ăștia bătrânii care erau pensionați. I-au reactivat. Eu nu aveam de unde să știu. Vântu fiind un speculator, a vrut să-și creeze un vârf de lance în bănci. În primul rând în Bancorex. Lui îi trebuia o bancă unde să-și țină contul cazan pentru afacerile proprii.”

Presa Bancorexului

“Vântu voia să se impună. I-a impus, prin Hrebenciuc, lui Temeșan să reorganizeze banca făcând o direcție de relații cu presa, în care l-a adus pe  prietenul lor Haritonovici. Unul gras, cu barbă, cu rolul  de a menține relația cu presa. Acolo cu ei, a venit toată gașca. Marii ziariști Andronic de la Adevărul ( n.r. se referă probabil la Octavian Andronic de la Libertatea). De exemplu, când s-a deschis sucursala din Salonic a Bancorex, au cărat un avion plin cu ziariști. A venit Andronic, a venit celălalt Andronic (n.r. Dan Andronic de la Evenimentul Zilei), care era ginerele lui… ( n.r. Horia Alexandrescu), devenit omul  de bază a lui Vântu, după cât am înțeles. Andronic, puștiul, era ginerele lui  Horia Alexandrescu. Urma să vină și Dan Diaconescu, dar nu știu de ce l-au exclus cu Oglinda lui cu tot. A venit Ficeac, pozele alea ale lui pe care le știi, de la România liberă, și a venit și ăsta, Tatulici. Avea o fițuică pe atunci Tatulici. Nu era cu Dan Diaconescu. Se certaseră. Diaconescu avea Oglinda. Că asta e OTV, Oglinda TV. Tatulici nu mai știu cu ce a venit. Ah, a venit aia care a înebunit. Din Gorj. Stoian Simona (n.r. în foto este Stoian Simona este confundată cu ziarista Liana Simion). Frumușică. Ta-su stă chiar lângă pod acolo, fost inginer silvic. Au o casă bătrânească… Dar știi care-i culmea istoriei ? Pe linia mamei, că ta-su- i ceva bulgar, nu-i gorjean,  dar mă-sa gorjeancă și vară primară…. cu cine ? Cu Elvira Godeanu. Eu am rămas uimit, când la aniversarea a 100 de ani –  Elvira Godeanu, la Teatrul Național, a venit ea și cu actorul ăla de de la Teatrul Național, cum naiba-l cheamă ? Care s-a băgat pe sub pielea Elvirei în ultimii ei ani de viață, ca s-o tapeze de bani. Are un nume d-ăsta franțuzit. Mă rog, nu contează. Și a venit și asta, Stoianca. Era și aia numai în plimbări pe la Paris.”

În fotografia de deschidere, primul din stânga, un ziarist pe domeniul economic, al doilea cu barbă scriitorul Dănuț Ungureanu, în mijloc fostul spion DIE Emilian Andreescu, ziaristul Bogdan Ficeac și Haritonovici).

Eduard Ovidiu OHANESIAN – avertisment.net

Bancorex, cuibul SIE