Eurovizionul a ajuns un fel de instrument politic răsuflat, al cărui scop inițial a fost depășit de evoluția Europei, la fel cum se pierde utilitatea apendicelui la omul modern.
Trebuia să fie simbolul unei Europe a națiunilor ce se întrec muzical între ele, promovându-și specificul și limba, pentru consolidarea unei “Europe unite în diversitatea ei” – cum frumos specifica un document programatic al Uniunii. Evident, aceea a fost doar o etapă demult depășită. Astăzi statele naționale ale Europei sucombă ca națiuni și identitate, una câte una, în fața deznaționalizării prin multiculturalismul de tip marxist. Fragilitatea Națiunilor atrage prădătorii din alte continente, la fel cum mirosul sângelui căprioarei rănite atrage lupii. Criza refugiaților este doar una dintre manifestările exterioare ale bolii ce duce la groapă națiunile europene. Alături de ea sunt pierderea vitalității europenilor, transpusă în natalitate mai mică decât mortalitatea. Atunci când un popor nu mai are tineri, el devine bătrân. Însă odată cu bătrânețea vine și uitarea, tradusă în realitate prin pierderea tradițiilor, a legăturii cu trecutul. Bătrâne și senile, popoarele Europei bâjbâie poticnindu-se pe cărările Timpului, iar sfârșitul lor este previzibil, dacă nu se va activa instinctul de supraviețuire.
În acest context, remediile devin otrăvuri. La fel, Eurovizionul a devenit din eveniment excepțional, de fraternitate și conștiință de apartenență la Continentul European, un mijloc de promovare a ciudățeniilor, antivalorilor și aberațiilor de tot felul. Datorită celor ce controlează acest spectacol și rezultatele lui din culise, concursul este câștigat de la an la an numai de „diferiți”. Transexuali, homosexuali, lesbiene, personaje demonice de ai impresia că omul normal, europeanul reprezentativ, nu are ce căuta la acest concurs. Și dacă ajunge, nu câștigă.
Muzicienii și artiștii consacrați știu acest lucru, nu se pretau la un astfel de spectacol și refuză tacit participarea.
A trecut de mult vremea când Abba câștiga Eurovizionul. Era prin 1974, cu un an înainte de nașterea mea. Astăzi, artiștii europeni cu succes la public ocolesc Eurovizionul. Privind în această seară la selecția pentru reprezentantul României la Eurovizion, am avut un șoc. Numai iluștrii necunoscuți, artiști de mâna a doua cu falsetul la ei, care cu greu ar fi luat preselecțiile la Vocea României! Nu o să vezi o piesă de-a lui Inna sau Delia acolo. Nici pe Bitman sau Bănică. În schimb îl vezi pe Trăistariu, disperat să se bage în seamă, pentru că nu a mai auzit nimeni nimic nou de el pe piața muzicală, unde de altfel e declarat mort și îngropat. Și a venit cu un fel de Tornero, dar pe invers, ca un ecou al Cosmosului la Torneroul de acu n-șpe ani la care a participat micul chelios.
Dacă așa se petrec lucrurile și în celelalte țări europene… când vine vorba de preselecțiile la Eurovizion, e clar de ce iau premiul toți afonii și Conchitele.
Mai mișto ar fi un Eurovizion al câștigătorilor din țările în care s-a organizat “românii/englezii/francezii/spaniolii au talent”, un fel de EUROPENII AU TALENT ?! CU siguranță ar fi mult mai reușit din punct de vedere vocal și artistic, decât bășinile de categorie B de pe scena Eurovizionului.
Părerea mea !
2064 cititori.
