2006: etajele şase şi şapte ale spitalului constănţean ce întrunesc secţiile de Neonatologie sunt deja de notorietate pentru aberaţiile unor medici pediatri sau pentru infecţiile care au distrus sănătatea sau chiar viaţa multor bebeluşi. O dată intrat pe coridorul slab luminat al etajului şapte, acesta era străjuit, până nu demult, de mormane de paturi primite „de la ajutoare” (devenite între timp obstacole în igienizarea holurilor, deşi ar fi fost mai simplu să le fi schimbat pe cele vechi metalice, care din nostalgia responsabililor secţiei erau ţinute încă în saloanele maternităţii). După doar câţiva paşi printre pirandele cu salvari si bani in par care îşi vând marfa prin saloanele secţiilor, o senzaţie devine deranjantă şi apăsătoare: privirile hăituite şi suspicioase ale personalului medical, iar, pe de altă parte, ochii trişti şi resemnaţi ai mamelor care, în halate largi şi papuci de plastic târşâiţi pe mozaicul rece, aşteaptă în acest decor dezolant o figură familiară, care poate le-a mai adus câteva lucruri de strictă necesitate: scutece pentru copii, medicamente, lapte, hârtie igienică sau săpun. Privirile asistentelor „scanează” eventualii intruşi,frica de jurnalişti sau de „piloşi” este o prezenţă constantă. Ele ştiu însă că deşi nu poartă vina situaţiei dezastruoase din secţie, de fiecare dată totul se sparge tot în capul celor „mici”. Este firesc, „ştiriştii” care din întâmplare mai prind câte un „porumbel” sunt de fiecare dată „domoliţi” de reprezentanţii conducerii prin aceleaşi scuze idioate şi pline de inocenţă, în care vina o poartă mai de fiecare dată mortul, în cazul de faţă sistemul de sănătate gangrenat de lipsuri materiale, „ineditul” situaţiilor reclamate, etc. Nimeni nu a auzit vreodată ca vreun medic sa fie sancţionat pentru că e pur şi simplu prost profesional sau că face gafe nepermise nici măcar unui sanitar de pluton. Avem deci de a face cu o castă cu rădăcini oculte, mult mai adânci decât par la prima vedere, dar vom elucida şi acest aspect. Intrăm deci într-un spaţiu întunecat, în care slugile sitemului, dresate prin frică, evalueză, raportează şi inhibă orice intrus „prea curios”… Motorul muşamalizării şi al camuflajului funcţionează ca uns: angajaţi paralizaţi de frică, conducere cu acoperire politică (criteriul principal al „ungerii în scaun”), o parte a mass-mediei locale aservită politic. Ianuarie 2006 – „salonul morţii”
O asistentă are în îngrijire între cincisprzece şi treizeci de copii. Tot ea trebuie să pregătească mesele de lapte din trei în trei ore. Singura infirmieră din secţie avea în îngrijire cincizecişicinci de paturi din douăzeci de saloane(!), adică trei sectoare. Ea trebuia să schimbe cincizeci de copii de trei ori pe noapte, să facă dezinfecţia, să fiarbă căniţele (mereu insuficiente) în care se mulgeau mamele, să ducă analize la laborator ş.a.m.d… În secţie sunt cinci doctori la treizeci de copii. În tot acest haos, o asistentă este repartizată la trei medici iar o infirmieră la cinci medici. Din cauza proastei gestiuni a personalului, asistenta trebuie teoretic în acelaşi timp să facă vizita cu medicii şi să facă baia copiilor. De nenumărate ori medicul hotărăşte începerea vizitei mai devreme, situaţie în care asistenta duce într-o mână un sac cu scutece si pamperşi murdari, în cealaltă mână un sac cu scutece curate şi materiale sterile pentru toaleta bebeluşilor. Trebuie să poarte şi fişele pacienţilor, pentru că o domnişoară bătrână, dr. Urucu Mirela, consideră inacceptabil pentru funcţia şi studiile dumneaei să ducă o asemenea povară. Asistenta duce sacii, se întoarce alergând să ia cântarul şi fişele amintite, toate astea pentru că în acest secol, într-o maternitate din România, nu există un banal cărucior.
Pe 15 ianuarie 2006, salonul 7403: moare primul copil din acel an.
Pe 17 februarie este trimis la morga spitalului cel de-al doilea copil decedat tot în salonul 7403. Sunt copii abandonaţi. Comisia de Pediatrie, care ar fi trebuit să-şi pună întrebări despre condiţiile care au condus la moartea copiilor sau tratamentul şi locul unde au fost trataţi micuţii, nu se sinchiseşte. În definitiv, ca să existe răspunsuri ar trebui să existe cineva care să întrebe… Un exemplu de întrebare: Cum se face că până la momentul actual, copiii bolnavi sunt trataţi în acelaşi salon cu cei sănătoşi, deşi între timp au mai existat decese şi multe alte îmbolnăviri ale nou-născuţilor? Dar am mai amintit faptul că gândacii din maternitatea constănţeană nu se sinchisesc de nimic, nici chiar de lumină… După cum vom vedea, după ce se plimbă prin guriţele copiiilor, unii predau chiar medicina!
Gândaci stalinişti, dar universitari…
În fruntea tuturor comisiilor de disciplină, de etică profesională, de pediatrie, etc, găsim obsedant implicarea asiduă a unui cadru medical cu o lungă istorie prin saloanele secţiilor de pediatrie din Constanţa. Istoria începe cu ceva ani înainte de 1989, când dr.Stroia Valeria, azi septuagenară, era , ca şi azi, şefa secţiei de pediatrie din Spitalul Judeţean Constanţa. Să nu care cumva să-i spuneţi pe nume fără prefixul “profesor universitar doctor”! Titlul universitar nu prea se pupă însă cu faptele acesteia. Nu sunt puţini aceia care sub protecţia anonimatului ne-au relatat situaţii în care această înaltă faţă universitară ţine în şah cu presiuni, importanţe funcţii din sistemul de sănătate local. Faptul că în ciuda timpurilor deloc senine ante şi post decembriste acest funcţionar public nu şi-a clătinat deloc scaunul, atrage întrebări. Iar răspunsurile vin din dezastrul în care maternitatea spitalului constănţean agonizează.
Ultimul scandal, în care o asistentă şi două doctoriţe nu au mai rezistat persecuţiilor şefelor secţiei neonatologie. După repetate încercări de a cere sprijinul conducerii spitalului, disperarea lor a găsit ecou în presă. O asistentă şi o doctoriţă au declarat că practic presiunile merg până acolo încât li se obstrucţionează actul medical. Doctoriţa Bucur Teodora, responsabilă cu dezastrul de la etajul şapte a început o vânătoare împotriva personalului pe care nu-l agreează, conştientă fiind de faptul că are acoperirea doctoriţei “doctor” Stroia Valeria, şefa pediatriei. Situaţie demonstrată în tendinţele de muşamalizare a celui de-al treilea deces din salonul 7403 din luna octombrie, anul trecut.
“Clinic sănătos” – în fişe, “pneumonie interstiţială bilaterală” – în autopsie!
Constanţa care este în curs de derulare.” Sunt suspecte declaraţiile conducerii spitalului judeţean care în faţa camerelor de filmat au acoperit necondiţionat pe şefa secţiei, dr. Bucur Teodora şi au pus acest conflict la nivel personal între doctoriţă şi subordonaţi, deşi cele două cadre medicale, care au dat declaraţii presei, au sesizat probleme medicale şi nu de ordin personal.
Este clar aici că, în obtuzitatea şi nemernicia conducerii acestei instutuţii, dacă un subordinat comentează nişte probleme care deşi au condus la moartea unor copii şi privesc sănătatea pacienţilor, în mod cert are ceva personal cu cei vinovaţi de acest coşmar din spitalele româneşti.
Organizarea ad-hoc a unei conferinţe de presă care să “răspundă” actului disperat al propriilor angajaţi, aduşi în pragul exasperării de comportamentul abuziv al unei şefe de secţie, a scos în faţa reflectoarelor nu o conducere lucidă şi imparţială, care ar fi trebuit să asigure opinia publică de faptul că se vor face cercetări pentru rezolvarea situţiei, ci, culmea!, pe dr.Bucur, care a dat declaraţii presei, alături de directorul spitalului. Alt moment de suspans: doctoriţa recunoaşte că a ordonat personalului să folosească instrumentar de unică folosinţă… din economie de bani!!! După ce în propria secţie copiii mor datorită infecţiilor intraspitaliceşti! Conducerea spitalului ascultă declaraţiile şi nu reacţionează nici măcar a jenă. Dimpotrivă minte că nu ar fi ştiut despre situaţiile care privesc maternitatea constănţeană, deşi în mâna ziariştilor se aflau câteva cópii ale sesizărilor depuse de asistentă de-a lungul anului împotriva abaterilor şefei de secţie.
Nu se ştie dacă viaţa acelor copii ar fi putut fi salvată. În prezent, singurele măsuri de dezinfecţie au fost instalarea unor coşuleţe, în locul sacilor cu care se transportă materialul steril şi dezinsecţia împotriva unei părţi a gândacilor ce pun în pericol viaţa copiiilor. Dar în 7403 copiii sănătoşi împart aceleaşi condiţii cu cei infectaţi, deci vina îmbolnăvirilor se va datora, în continuare… tetinelor prea mari!
Prin comunicatul de presă, asistenta este mutată din secţie la operarea pe calculator (PC), deşi nu avea competenţă în acest domeniu. În ziua comunicării rezultatului, asistenta are suspiciuni şi îşi face aceleaşi analize la laboratorul spitalului, rezultatele fiind negative!
Nici o instituţie nu s-a autosesizat asupra morţiilor suspecte din Spitalul clinic Judeţean de Urgenţă din Constanţa. Iar pe mail-urile Ministerului Sănătăţii, a departamentelor de relaţii cu presa, au fost trimise deja mai multe alerte. Vom vedea ce variante va alege asistenta respectivă dintre: a lucra, în continuare, alături de “gândacii roşii”sau a opta pentru o viză de emigrant, după treizeci şi unu de ani de muncă în pediatrie?…
Conducerea Spitalului judeţean presupunem că aşteaptă o anchetă de la Minister, dacă până în prezent se declara neputincioasă în dezinsecţia propriei maternităţi de “gândacii roşii”. Îi ajutăm noi în acest demers: să cerceteze fişele copiiilor decedaţi şi ai tuturor copiiilor abandonaţi din funestul salon 7403, din anul 2006, până în prezent. Aşteptăm ca această eventuală comisie ministerială să constate şi numărul copleşitor al infecţiilor intraspitaliceşti şi ale deceselor cauzate de acestea. Vom fi alături în finalizarea acestei anchete ca să ştim ce recomadăm citirilor noştri: o viză pentru Canada sau liniştea căminului de acasă.
778 cititori.
