Începutul sfârșitului

Au trecut 30 de ani de la cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii, accidentul de la Cernobîl.  Pe 26 aprilie 1986, explozia reactorului nr. 4 de la Cernobîl, s-a lăsat cu sute de de mii de victime. Știute și neștiute. Localități întregi din Ucraina și Belarus au fost șterse de pe hartă. În numai câteva zile, norul radioactiv acoperea nordul Europei și atingea coastele SUA. Se spune ca în ziua aceea, la Cernobîl s-ar fi dat semnalul dizolvării Uniunii Sovietice. Documente inedite, scoase recent la iveală, dovedesc faptul că Iuri Andropov, șeful temutului KGB semnalase încă din 1979 defectele de construcție ale reactoarelor de la Cernobîl. “Călcâiul lui Ahile” pentru reactoarele tip RBMK 1000 – tijele de grafit. Un test de rutină a provocat cel mai cumplit accident nuclear din istoria omenirii.

Cernobîl  înseamnă pelin în limba ucraineană, o plantă cu gust extrem de amar. În Vechiul Testament se vorbește despre pelin ca despre pedeapsa divină. În limba rusă, același cuvânt înseamnă durere neagră. Ei bine, pentru Uniunea Sovietică, aflată în 1986 în plină criză economică și politică, Cernobîl avea să însemne începutul sfârșitului. Confruntat cu realitățile Războiului Rece și de abia instalat la putere, reformatorul Mihail Gorbaciov avea nevoie ca de aer, de o sursă de energie ieftină. Soluția ? Energia nucleară ce presupunea costuri minime și era  practic inepuizabilă, părea tărâmul făgăduinței pentru un imperiu în decădere. Stindardul industriei nucleare sovietice se ridicase la Cernobîl, cea mai modernă dintre toate centralele nucleare din țară la acea dată. Peste două milioane de locuitori ai Kievului primeau lumină și căldura de la centrala aflată la numai 110 km de capitală. Platforma era un simbol al puterii industriale și tehnologice a Uniunii Sovietice. Cernobîl se află lângă orașul Pripiat, la numai 16 km de granița cu Belarus. Construcția reactorului nr. 1 a început în 1970 și s-a terminat în 1977. Au urmat reactoarele nr. 2 în ’78, nr. 3 în ’81 și nr. 4 în 1983. Fiecare reactor producea 1000 MW energie, împreună furnizând la jumătatea anilor ’80, circa zece procente din totalul energetic al R.S. Ucraina. La momentul accidentului mai erau în construcție încă două reactoare. Cele patru reactoare de la Cernobîl funcționau simultan. Reactorul nr. 4 era cel mai nou, avea doar trei ani.

Raportul Andropov

Documentele clasificate ale accidentului nuclear au ieșit la iveală. Conducerea partidului comunist de la acea vreme încerca din răsputeri să minimizeze sau să șteargă urmele dezastrului, pentru a nu fi trași la răspundere adevărații vinovați. Rapoartele KGB dovedesc faptul că oficialii sovietici cunoșteau hibele reactoarelor tip RBMK 1000, ( cele care funcționau la Cernobîl ). Mai mult, un raport secret recent scos la iveală, dovedește că fostul șef al KGB Iuri Andropov semnala erori grave încă de la începuturile construcției centralei. Conducerea serviciului secret intern al Uniunii Sovietice avertizase din timp cu privire la unele greșeli în proiectarea și execuția centralei de la granița cu Belarus. Raportul No. 346-A, semnat la 21 februarie 1979 de Iuri Andropov, președintele Comitetului Securității de Stat  KGB (viitor președinte al URSS) stă mărturie că specialiștii își făcuseră datoria și semnalaseră defectele de construcție. Însă planul trebuia îndeplinit înainte de termen cu orice preț și raportat Comitetul Central al Partidului Comunist al URSS.

 ” KM-3

40

Nu se publică

Secret

21 Feb. 79 05363

Trimis către Direcția Generală a Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice

Comitetului Central al PCUS

Comitetul Securității Statului URSS – KGB

Februarie, 1979 No. 346-A Moscova

 Defecte de Construcție la Centrala Nucleară de la Cernobîl  AES

Conform datelor intrate în posesia KGB al URSS, nerespectarea proiectului și încălcarea tehnologiei de construcție și asamblare sunt prezente în numeroase locuri, în construcția celei de-a doua unități de producție a Centralei Nucleare de la Cernobîl, putând conduce la deformări și accidente. Structurile de susținere din camera generatorului au fost ridicate cu o deviație de 100 mm de la axa de referință, iar legăturile dintre stâlpi lipsesc în anumite locuri. Pereții despărțitori au fost instalați cu o deviație de până la 150 mm de la axe. Așezarea plafoanelor nu este conformă cu specificațiile proiectantului. Căile de rulare ale macaralei au diferențe de nivel de până la 100 mm și pe alocuri, unghiuri de înclinare de până la 8 grade. Șeful interimar al Directoratului construcțiilor, tovarășul V.T. Gora, a dat indicații pentru acoperirea fundației în mai multe locuri unde izolația impermeabilă verticală a fost compromisă. Încălcări similare au fost permise în alte zone cu știința tovarășului V.T. Gora și a șefului grupului de construcții, tovarășul IU. L. Mateev. Defectele de izolație pot conduce la infiltrații de apă în stație și la contaminarea radioactivă a mediului. Conducerea Directoratului nu a dat atenția cuvenită fundației, de a cărei calitate depinde, în mare măsură, întreaga construcție. Fabrica de ciment operează defectuos, iar produsul final este de proastă calitate. Au fost permise întreruperi în turnarea betonului dens special, fapt ce a produs goluri și stratificarea fundației. Este urgentă repararea drumurilor de acces către Cernobîl. Construcția celei de-a treia linii de înaltă tensiune este în întârziere, ceea ce poate limita capacitatea de utilizare a unității doi. Ca urmare a monitorizării inadecvate a stării în care se află echipamentul de protecție, în primul trimestru al anului 1978, 170 de persoane au suferit accidente de muncă, soldate cu pierderea, per total, a 3366 zile de lucru. KGB Ucraina a informat Comitetul Central al PCUS despre aceste nereguli. Pentru informarea dumneavoastră.

 Directorul Comitetului KGB – semnat IU. Andropov “

Călcâiul lui Ahile – niște tije de grafit

 Specialiștii în domeniu spun că reactoarele unei centrale nucleare funcționeaza ca niște uriașe motoare cu aburi. Pe scurt, niște tije lungi de uraniu, aflate în miezul reactorului, încălzesc apa, aburul produs punând în mișcare turbinele centralei. Acestea, la rândul lor, generează produsul final – curentul electric. Electricitatea pentru acționarea pompelor de apă pentru răcire vine de la turbine, care la rândul lor sunt acționate de reactor. Este o buclă, un ciclu de producere a energiei electrice.  Dacă totul funcționează ca la carte, avantajele centralei nucleare sunt enorme. Un kilogram de uraniu produce aceeași cantitate de energie pe care o produce arderea a trei tone de cărbune. Însă, folosirea în siguranță a combustibilului nuclear presupune un echilibru strict și tehnologii de ultimă oră. Pentru o centrală nucleară, una dintre cele mai importante activități este pomparea apei în jurul miezului fiecărui reactor, pentru răcire. La Cernobîl, reactoarele se răceau cu apa dintr-un canal de lângă centrala nucleară, unde, în dimineața dezastrului, cîțiva locuitori dădeau la pește. Energia pentru acționarea pompelor de apă era asigurată de turbine, care la rândul lor erau acționate de reactor. Acesta era ciclul de producere a energiei electrice pentru reactoarele RBMK 1000. Orice întrerupere în buclă poate produce un dezastru nuclear. În dimineața zilei de 26 aprilie 1986, reactorul nr. 4 al centralei de la Cernobîl lucra la capacitate mică (6-7% ), pentru că personalul se pregătea de un test de rutină. Operatorii reactorului primiseră sarcina de a monitoriza performanțele turbinelor care alimentau cu energie electrică operațiunile proprii centralei, în timpul unei treceri de la sursa de alimentare standard, la o sursă de alimentare de rezervă. Specialiștii în energie nucleară, spun că reactoarele sovietice de tip RBMK 1000, devin instabile și sunt vulnerabile la putere mică. Testul urmărea să verifice funcționarea centralei în caz de urgență până când vor intra în funcțiune generatoarele de rezervă. Dacă operațiunile se desfășurau pe timp de zi, când inginerii principali ar fi fost la post, asta ar fi însemnat oprirea reactorului și probleme în alimentarea cu electricitate a capitalei. Așa că, testul fusese amânat pentru miezul nopții, când cererea de electricitate era minimă. Din păcate, la ora aceea, toți responsabilii științifici erau acasă. Conducerea centralei delegase câțiva operatori din schimbul de noapte să efectueze testul de siguranță cu numai o zi înainte.

Filmul evenimentelor

Yuri Korneev controla turbinele care generează electricitatea, Boris Stoliarciuk veghea pompele de apă care răcesc reactorul din camera de comandă aflată la circa 300 de metri de miez. Pe 25 aprilie 1986, în apropierea miezului nopții, au început pregătirile pentru test. Korneev se îndreaptă spre sala turbinelor.

“ Am examinat turbina și am studiat aparatele. Am băut o cană de ceai și așteptam ordinul de începere a testului.”, își aduce aminte fostul operator.

Sorry, there are no polls available at the moment.

Colegul său, de la centrul de comandă, Leonid Toptunov, reduce treptat puterea în miezul reactorului. Timp de 20 de minute, totul decurge conform planului. La un moment dat, fără un motiv anume, puterea în reactor scade rapid. Speriat, Toptunov crește nivelul energiei în reactor. Lucrurile se îndreaptă și totul pare să reintre în normal. Pregătirile pentru test continuă și la ora 0,05, Boris pornește două pompe auxiliare de apă. Se introduce prea multă apă și prea repede în reactor. Se crează un dezechilibru. N-a mai rămas destula apă în sistem pentru rotirea turbinelor. Pentru a produce mai mult abur (pentru rotirea turbinelor), Toptunov mărește puterea în miezul reactorului. Reactorul s-a încălzit rapid și periculos. Korneev oprește turbinele conform planului. Testul fatal începuse și Leonid este surprins cât de rapid crește temperatura reactorului. Cantitatea de energie produsă de uraniu în reactor se reglează cu ajutorul unor bare de control din grafit. Când se ridică barele de control, energia din miez crește. Reactorul nr. 4 de la Cernobâl avea 211 bare de control. Manualul de utilizare a reactorului RBMK 1000 spune că pentru siguranță, trebuie să fie în miez cel puțin 26 de bare de control. Ancheta desfășurată după accident avea să scoată la iveală că Toptunov a lăsat în miez doar 6 bare de grafit. Fără suficiente bare de control care să stăpânească temperatura, miezul reactorului s-a supraîncălzit. Degeaba s-a încercat oprirea reactorului. Presiunea și temperatura au atins în scurt timp nivelul critic. Din cauza căldurii extreme, barele de combustibil s-au rupt. Martorii evenimentului spun că alarmele urlau în camera de control, iar căldura depășise de 100 de ori nivelul normal. Miezul de grafit și combustibil nuclear s-au topit. Explozia care a urmat, a aruncat în aer acoperișul de 2000 de tone de oțel al reactorului. Tone de combustibil radioactiv sunt pulverizate în aer. Aflat încă în sala turbinelor, Yuri Korneev, s-a ghemuit lângă panoul de comandă. Acoperișul cade lângă el. Construcția reactorului nr.4 de la Cernobîl a durat 3 ani, dar a fost distrus în 84 de minute. Visul nuclear al sovieticilor se sfărâmase. În Europa apar primele căderi radioactive. După numai 10 zile, norul toxic atinge Statele Unite și Japonia. Zona contaminată este uriașă : Ucraina, Polonia,Germania,Belarus, România, bazinul Mării Negre, Peninsula Scandinavă, URSS. (www.avertisment.net)