De ce? Pentru că aşa ar fi dorit dl. Alexandru Florian… Noua victimă a corectitudinii politice impuse de Legea 217 este nimeni altul decât.. Vintilă Horia!
De fapt, Vintilă Horia este un „client” mai vechi al Institutului Elie Wiesel care îl prigoneşte dincolo de mormânt, de vreo 10 ani. Voi da un singur exemplu: în 2007 dl. Laszlo Alexandru a prezentat în cadrul Sesiunii internaţionale a INSRHEW un text care îl înfiera atât pe Vintilă Horia cât şi pe cei care îndrăznesc să îl prezinte îin România postcomunistă drept un mare om de cultură ce trebuie redescoperit şi asumat.
Acum, având în mână instrumentul legal prin care poate mutila memoria românească, INSHREW loveşte mai tare şi speră să fie şi cu efect. In timp ce mediul academic din Spania îl consideră una din marile personalităţi contemporane şi organizează acţiuni ample de omagiere, în România, Vintilă Horia a rămas şi la 26 de ani de la căderea comunismului un proscris.
In 27 noiembrie 2015 Primăria Segarcea i-a acordat titlul de cetăţean de onoare. In decembrie 2015 Institutul Elie Wiesel solicita retragerea titlului acordat, întrucât aceasta contravine legii 217/2015 care interzice, printre altele, cultul „criminalilor de război”. Mai mult, aminteşte Primăriei Segarcea că promovarea în public a cultului persoanelor vinovate de crime de război constituie infracţiune şi se pedepseşte penal. Ce va face Primăria? Va ceda solicitării Institutului? Va rămâne fermă pe poziţie, asumându-şi posibile consecinţe penale? Vom vedea. După cazul Ion Şiugariu, nu îmi mai fac speranţe.
Interesant este faptul că în solicitarea transmisă Primăriei, atât stilul, cât şi argumentele şi citatele cu care le susţine INSHREW, sunt aceleaşi pe care le-a folosit acum 70 ani acuzatorul public în instrumentarea procesului Vintilă Horia la Tribunalul Poporului.
Din solicitarea INSHREW: “Textele sale publicate în ziare şi reviste de extremă dreapta exprimă elogii la adresa fascismului şi oferă justificări pentru política antisemintă a regimului Antonescu”. Din argumentarea acuzatorului public către Tribunalul Poporului: “…militând în primele momente ale apariţiei sale în presă pentru realizarea principiilor de bază ale fascismului şi hitlerismului… Difuzarea temelor antisemite… Sprijinirea dictaturii antonesciene…”. Vedeţi vreo asemănare?
Iată ce scria printre altele Vintilă Horia: “Curente semite au aruncat Occidentul în decadenţă” sau „Adolf Hitler şi nu Napolen este primul om politic al epocii moderne care merită calificativul de mare european”. Delictul de opinie se pare că este suspus şi astăzi aceleaşi cenzuri ideologice ca în 1946. Atât Tribunalul Poporului, cât şi INSHREW folosesc citatele de mai sus pentru a susţine aceeaşi condamnare pentru acelaşi om. Domnule Florian, puteaţi fi mai inventiv şi mai selectiv. Nu mai adaug şi corect… De pildă, puteaţi menţiona un alt citat din Vintilă Horia:
„Mă găseam într-un lagar nazist, dar ştiam că nazismul se afla pe patul morţii şi că un alt totalitarism avea să ne despartă de orice drept la linişte. Am dorit atunci să mă detaşez de orice contingenţă politică şi în pădurea de la Maria Pfarr, am făcut jurământ de totală neadeziune politică.”
Sau de ce nu:
“Mă aflam la Assisi când <<Tribunalul Poporului> m-a condamnat la muncă silnică pe viaţă, acuzându-mă de <<crime>> pe cât de absurde, pe atât de imposibile, pentru că eram mult prea tânăr ca să le fi putut comite. In plus, eram acuzat de a fi scris câteva articole anticomuniste, care constituiau cauza adevărată a condamnării, aceeaşi cauză pe care mi-au aruncat-o în faţă, în 1960, reflectoarele unui ziar cu nume greşit. Au fost anticomunismul meu de totdeauna, căruia i-am rămas fidel chiar după decernarea premiului Goncourt, creştinismul meu, credinţa mea în om, ceea ce ei au încercat să distrugă prin aceste atacuri şi nu rasismul, fascismul sau nazismul meu, fantome zdrenţăroase ale unui trecut pe care n-am dece să-l justific, pentru că oricum face parte din experienţa mea de om liber. Vroiau să distrugă o prezenţă şi foarte puţini au fost cei care în mijlocul unui penibil talmeş-balmeş de dezinformări premeditate, au înţeles acest lucru…“
Nu mai reiau discuţia despre sentinţele acordate politic, la kilogram, de Tribunalele Poporului şi despre falsitatea lor. Vintilă Horia nu a fost criminal, nu se face vinovat pentru dezastrul ţării. Dacă ar fi fost fascist sau nazist, nu ar fi stat internat aproape un an în lagarele Krummhubel şi Maria Pfarr, dacă ar fi fost un criminal, regimul comunist nu ar fi încercat să îl „seducă” în 1960 pentru a se lăuda cu premiul „Goncourt”.
La 70 de ani de la pronunţarea unei sentinţe pur POLITICE, care nu avea nimic de-a face cu realitatea, Vintilă Horia continuă să poarte stigmatul de „criminal” în propria lui ţară, în timp ce în străinătate este considerat un intelectual genial.
Chiar dacă legislativ şi-a creat un bici cu care încearcă să îi ţină la depărtare pe marii intelectuali interbelici, Alexandru Florian pierde tot mai mult în plan real. Legal îl puteţi infiera, moral, Vintilă Horia a câştigat deja lupta cu INSHREW. Câtor români le-ar fi păsat că, la Segarcea, Vintilă Horia este cetăţean de onoare? Câţi ar fi aflat despre asta? Dar, interzicându-l public şi luptându-vă cu un om mort de aproape 25 de ani, dvs. dle. Florian, sunteţi cel care îi faceţi propagandă lui Vintilă Horia în rândul tinerelor generaţii.
Ar fi interesant să monitorizam propaganda. Vă propun un exerciţiu, că tot vă ocupaţi cu monitorizarea din spaţiul media. Număraţi câte ştiri închinate lui Vintilă Horia au apărut în urma acordării titlului şi câte au apărut în urma solicitării dvs. de retragere a titlului. Vă garantez că ştirile despre retragerea titlului sunt mult mai numeroase şi că o mulţime de români au căutat informaţii despre Vintilă Horia în urma scandalului pe care l-aţi provocat. Nu uitaţi dle. Florian că aţi putea fi încadrat la „promovarea cultului unui criminal de razboi”, fapt care constituie o infracţiune şi este pedepsit de lege.
„Dumnezeu s-a născut în exil” pentru că în propia ţară era prigonit şi răstignit. Astăzi, dl. Alexandru Florian şi Institutul pe care îl conduce, se străduieste din răsputeri să îi interzică lui Vintilă Horia să revină şi să îşi recapete locul în memoria neamului său. Imposibil, dle Florian, nu veţi reuşi asta pentru că Dumnezeu s-a întors deja din exil, chiar dacă Institutul pe care îl conduceţi nu a primit o înştiinţare oficială în acest sens… “Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18:27) şi nicio lege impusă prin Ordonanţă de Urgenţă şi niciun Institut străin de neamul nostru (dar plătit din banii noştri), înfiinţat prin Hotărâre de Guvern, nu vor putea schimba asta. Niciodată.
Cezarina Condurache
2052 cititori.
