Teodora Miriță: Am mai citit cărți de Kundera, acum mai mulți ani, dar nu am fost atât de impresionată ca de aceasta

Nu bună, foarte bună cartea!
Mi-a depășit orice așteptări.
Am mai citit cărți de Kundera, acum mai mulți ani, dar nu am fost atât de impresionată ca de aceasta. Cred că geniul lui literar, apogeul inspirației sale, chintesența harului său se regăsesc în acest volum.
Fără ezitare spun că este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit și care, cu siguranță, merită să fie în topul marilor realizări ale literaturii universale!
(Desigur, nici Kundera nu a primit Nobelul pentru Literatură… Asta, așa, ca șuetă deja neimportantă…)
Prima parte a cărții este mai mult despre ușurătatea oamenilor, cu accent pe sexualitatea de cuplu și din afara lui. Nimic nou, mi-am zis, s-au scris tone de pagini despre subiectul fidelității/infidelității conjugale, amoroase.
Dar, cu cât înaintezi în lectură, realizezi că ai trecut, strat după strat, de zonele frivolității și te situezi tot mai abisal în zona marilor frământări existențiale.
Pentru ca, la final, să conchizi că este o minunăție de carte, una dintre cele mai profunde și mai bine scrise despre împlinirea relației Bărbat-Femeie.
Ce înseamnă să fii sincer, autentic, fidel într-o uniune?
Să vrei să fii tu, orice ar implica asta? Sau, dacă trebuie, să poți să îl lași pe celălalt să se împlinească, chiar cu prețul propriei nefericiri? Cât e iubire, cât este osteneală și cât e minciună îmbrăcată în sacrificiu într-o căsnicie?
Ce este moral sau imoral în cuplu?
Este viața un șir neîntrerupt de piedici dar și de oportunități, totodată, pentru ca femeia să se (auto)împlinească prin bărbat, iar bărbatul să acceadă la iraționalul divin prin femeie?
Fantastic este dansul personajelor din roman, aruncarea din extrema simțurilor, a ușurătății ființei, în cea mai luminoasă și mai dureroasă ființare a Iubirii! A Unicei Iubiri.
Și toate acestea se țes și se împletesc cu epoca istorică a cuplurilor povestite: o Cehoslovacie postbelică, în anii căderii sub dominația sovietică, când toate ierarhiile se prăbușesc în violență și dictatură.
Pare-se că istoria patriei este o taină în plus în realizarea personală a Iubirii. Peste tot în lume, în toate epocile.
Iubirea aceea care ne întoarce implacabil spre aceeași ființă, până când își împlinește destinul minunat sau tragic de pe pământ.
Se poate omul sustrage greutății iubirii și alege ușurătatea? Dacă da, a fost iubire?
Pace, libertate și cărți bune!🙏❤️
Text și foto: Teodora MIRIȚĂ

53 cititori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.