Toată viața mea de până acum am făcut eforturi să schimb ceva în jurul meu, să fac din România o țară mai bună pentru români. Am fost și sunt implicat în nenumărate proiecte civice, ONG-uri, am organizat și participat la mii de mitinguri, acțiuni sau evenimente de tot soiul – în speranța că “nici o energie investită în slujba Binelui nu se irosește în zadar”.
Desigur, au fost și voci care spuneau că trebuie să te schimbi mai întâi pe tine, dacă vrei să schimbi lumea. Târziu am realizat că idealistul din mine se născuse așa, cu vise, speranțe, iubire de prietenie și camaraderie, de frumos, și nu avea nevoie de schimbare ci doar de spațiu pentru a-și întinde aripile, pentru a-și transpune în realitate năzuințele. Iar lupta și strădaniile mele erau doar încercări ratate de a obține cadrul necesar împlinirii acestor idealuri.
Abia la vârsta de 42 de ani, am realizat un adevăr evident: lumea de azi, prezentul, acest ACUM, este rezultatul planurilor, năzuințelor și eforturilor celor de IERI. Nu poți schimba PREZENTUL, căci oamenii se dovedesc a fi imposibil de schimbat. Iar din prezentul unei societăți, al unei țări, poți vedea viitorul ei.
Românii sunt precum un copac falnic, care a rezistat timp de peste 2 milenii tuturor vicisitudinilor istoriei, păstrându-și cultura, limba și obiceiurile, într-un cuvânt, identitatea.
Însă, ceea ce nu au reușit valurile succesive ale popoarelor migratoare care au trecut pe la noi, ce nu au reușit otomanii și fanarioții, au reușit comuniștii. Comunismul a retezat sângeros trunchiul ființei noastre naționale, transplantând, altoind pe ciotul sângerând al acestuia, elemente alogene, ciurucurile și mărăcinii altor nații, transformând coroana arborelui, prezentul și viitorimea acestuia, într-un rezultat hidos și dezgustător.
Ne-au fost decapitate de comunism Intelectualitatea, Biserica, Politicul, Știința, Cultura, iar în locul rămas liber au fost transplantate cu forța pseudo-valori, lichele, jigodii și parveniți.
Astăzi, în România, cuvintele de ordine sunt impostura și anti-valoarea. Nicăieri la noi, în nici un domeniu nu se promovează pe bază de merit sau valoare, ci numai pe bază de PCR – adică Pile,Cunoștințe și Relații.
Românul este învățat să avanseze nu prin muncă și consecvență, ci prin jmecherie, turnătorie, bârfă și vorbit de rău. În orice colectiv românesc autohton, de regulă cel care muncește din greu este cel de jos, fără pile sau relații, în timp ce șefii cu proptele freacă menta.
Acesta este motivul pentru care în nici o țară cu tradiție universitară respectabilă, studiile, diplomele sau titlurile academice româneși nu valorează nimic, în special în spațiul anglo-saxon.
Iar viitorul României nu poate fi altul decât cel perpetuat din prezent, căci nimic nu se schimbă peste noapte iar din neghina și mărăcinișul de azi nu poate răsări miraculos stejarul originar, cotropit de bălării.
Căci, prin natura lucrurilor, impostura, falsitatea și nulitatea este mai ușor de cultivat decât valoarea.
Silviu Brucan a mințit atunci când a afirmat că vom scăpa de comuniști abia peste 20 de ani. Căci Comunismul – transpus inițial în România sub forma promovării “omului cu origine sănătoasă”, adică de la țară, în opoziție cu “burghezo-moșierimea” era în principal omul simplu, ignorant, căruia i s-a dat o spoială de intelectualitate. Asta în teorie. Căci din acest rezervor popular au fost șlefuiți intelectual și oameni valoroși, dar s-au strecurat și multe lepre oportuniste. Însă la nivelul de conducere, comuniștii au avut în permanență grijă să păstreze o bună parte de indivizi de alte nații, în special evrei, armeni, ruși, unguri și țigani, tocmai pentru lipsa de empatie și adeziune a acestora față de elementul autohton, românesc. Așa au fost posibile toate ororile din temnițele comuniste, care au constituit mijloace eficace de retezare a filonului natural de valori al națiunii române.
Astăzi, copii și nepoții acestor ticăloși conduc România, la toate nivelele. Îi găsim în Cultură, Biserică, Politică, Poliție, Afaceri. Au aceeași nepăsare și lipsă de suflet față de poporul pe care îl chinuie – de care au dat dovadă părinții și bunicii lor. Ei perpetuează în continuare impostura, non-valoarea, mârlănia, turnătoria și șpaga, căci nu cunosc o altă cale. Sistemul românesc a devenit un cancer care se perpetuează haotic, înaintând inexorabil către prăbușire și auto-distrugere.
Acesta este motivul pentru care toate valorile pe care generație de generație le revarsă bogat din filonul geniului acestui popor obidit, preferă să plece acolo unde valoarea și munca le sunt recunoscute.
Am realizat că nu am un viitor în România, ca avocat, ca intelectual, abia la 42 de ani. Îmi doresc ca măcar copii mei, beneficiari ai comorilor de cultură și experiență de viață adunate cu atâta trudă de noi, părinții, să nu se irosească în această țară părăsită de Dumnezeu.
Neo-comuniștii din România au reușit să creeze un sistem politic și social ermetic: dictatura perfectă, în care nimeni nu poate pătrunde pentru a lua puterea prin mijloace democratice, și a schimba ceva în bine în țara asta. Au creat bariere legislative aberante, praguri electorale, numere de semnături imposibile, controlează serviciile secrete și mass-media, astfel că nimeni în afară de Bunul Dumnezeu nu-i poate scoate din joc.
În România schimbarea nu va veni cu adevărat decât printr-o lovitură de Stat, o revoluție populară care să ducă la decapitarea acestei infrastructuri odioase, a încrengăturii de ticăloși care spoliază țara. Ne trebuie execuții în masă, căci așa au luat și ei puterea. Cui pe cui se scoate. Însă nu avem capacitatea de a trece la acțiune. Timpurile nu sunt coapte, oamenii nu au ajuns la limita răbdării.
Suntem (încă) prea buni pentru voi. Prea buni cu voi.
Poate ne-om înrăi nițel…
1856 cititori.
