DE CE NU UITĂ TĂTARII CRIMEENI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ SURGHIUNUL DIN 18 MAI 1944?

Am publicat, anul trecut, cartea „MEMORIA SURGHIUNULUI TĂTAR LA 71 DE ANI”; redau motivele care se vor afla în memoria noastră, a urmașilor celor care au pierit ducând cu ei durerea unei istorii de fals, minciună, dezmoștenire și masacru… Ei, M.Ulkusal, Sabri Arikan, Alexandru Mihalcea, Marian Moise, A.Dumitru, Mircea Chelaru ne spun prin mine DE CE NU TREBUIE SĂ UITĂM:

• În anul 1779 se rectifică textul de la Aynalîkavak recunoscându-se statul independent al Crimeii, acesta având dreptul să-și aleagă hanii din rândul propriului popor (Sabri Arikan, tătar crimeean locuind în Turcia)
• În anul 1783 ultimul han, ȘAHINGHIRAY HAN este silit de Ecateria a II-a să abdice în favoarea Rusiei .
• Colonialismul rus cu începere din anul 1774 și până azi, a lăsat statele ocupate, state cândva prospere, în sărăcie și înapoiere, încât, Kazahistanul abia în 2016 a luat hotărârea să renunțe la rusificarea numelor!
• Nenumăratele revolte din Crimeea, din Caucaz, înnecate în sânge, dovedesc opoziția totală a celor supuși.
• 28 de războaie a susținut imperiul otoman împotriva Rusiei. Teritorii colonizate cu element etnic diferit, dușman, crează un nou aspect etnic, tătarii majoritari ajung minoritari în propria lor patrie!
• Țarismul ( orânduirea bolșevică, apoi ) organiza căsătoriile cu acele rusoaice numite „harașo” .
• După 1783 și până azi intelectualii sunt surghiuniți în Siberia; condamnatul rus a oferit lumii zicala:„tot e mai bine decât să fiu tătar în Rusia”…
• Emigrația masivă din perioada 1860-1880 demonstrează pierderea oricărei speranțe de eliberare după războiul Crimeii (1853-56).
• Absența guvernării proprii, lipsa drepturilor elementare cetățenești și naționale, inexistența armatei tătare, a economiei proprii,închiderea totală a școlilor naționale, falsificarea istoriei tătarilor din Crimeea sunt numai câteva motive.
• Are loc continuarea sistematică a jafului pământului tătarilor crimeeni, ei devenind sclavi pe propria moșie.
• Armata devine obligatorie pentru tinerii tătari; ei erau ordonanțe, slugi fără armă; armata dura 10-15 ani.
• Interzicerea oricărei publicații în limba maternă; numai în familie se vorbea tătara. -La o sută de ani de la ocupație, în 1883 Ismail Gaspirinski editează primul ziar în limba tătară la Bahcisaray, el fiind ocrotit de 4 împărați ai lumii: revista Tercüman / Translatorul.
• Deportarea tătarilor a fost „în masă”; fiii, soții, tații celor trimiși în surghiun mureau la Berlin în timp ce familiile lor erau trimise în cel mai nedrept surghiun al lumii: sub motivul colaborării cu ocupanții germani tătarii din Crimeea au fost trimiși în cinci state unionale și autonome. Uzbecii, tot musulmani, îi așteptau pe „criminali” cu bâte, bolovani și sape; deschizându-se ușile vagoanelor, bătrânii, femeile și copii supraviețui tori ai „drumului groazei” s-au aplecat pământului strigând:Allah! Allah!
• Deportarea tătarilor a fost „în masă”, în timp ce bărbații erau partizani împotriva germanilor luptând în munții Crimeii ; cetele de partizani erau conduse de tătari, există dovada a 50 de activiști prezentați atât în presa turcă cât și în cea germană; partizanii tătari au luptat în perioada 1941-1944 contra germanilor. – mulți tătari surghiuniți purtau decorația „EROU al URSS” ( cf. Mârza Bala, Istanbul, ziarul Cumhuriyet 22 iulie, 1950, nr. 9323)
• în zorii zilei de 18 mai 1944 la ușa fiecărei familii de tătari au venit un ofițer și doi soldați care au acordat familiei 15 minute pentru a părăsi locuința!Cei care au refuzat au fost împușcați, conform ordinului…
• Poetul tătar Eșref Șemizade a fost aresta la data de 21 iunie 1941 și eliberat la 17 mai 1944; a dormit doar câteva ore după care a fost trimis în surghiun…Cînd putea el să colaboreze, cu cine? De ce?
• Poziția strategică se poate explica și prin aceea că tătarii crimeeni din alte state autonome unionale, sau țări, precum Azerbaigeanul, n-au fost deportați…
• Nu se poate stabili numărul exact, dar redăm cu aproximație statistica acceptată după revenirea în Patrie: „Statisticile efectuate recent estimează că genocidul popoarelor turce se ridică la peste zece milioane de oameni ! Cifra nu este exagerată dacă amintim lumii civilizate datele: la 2 XI.1943 au fost surghiuniți turcii karaceai; la 27 XI.1943, turcii kalmuci; la 23 II.1944 au fost surghiuniţi cecenii; la 18 V. 1944 era deja rândul tătarilor crimeeni. Aceste crime sângeroase s-au aflat în URSS abia după doi ani când a apărut în Pravda din 26 VI. 1946 articolul care dezbătea hotărârile parlamentului rus din 25.VI.1946,surghiunul fiind explicat ca o pedeapsă dată „trădătorilor de patrie”. Care patrie? A cui? Occidentul a aflat despre tragicele evenimente în 1952 de la ofiţerul oset G. Tokaev, apoi de la ofiţerul rus Grigori Burlutski. Primăvara anului 1944 se prevestea dramatică pentru tătarii din Crimeea, căci se apropia armata roşie”eliberatoare” sub comanda sângerosului „geniu roșu, Stalin.Dacă în 1940 în trupele sovietice luptau 57.000 de tătari crimeeni, statisticile arată că în 1944 luptau contra nemţilor 80.000 de tătari. Un număr de circa 10.000 de tineri tătari prizonieri în Vest, încrezători în promisiunile răsuflate ale demonului fascist, se aflau şi în trupele germane, care promiseseră în 1941 că vor reda Crimeea tătarilor, ei având o istorie de peste 3000 de ani în aceste ţinuturi. Din 1783, când Crimeea Hanatului de Qîrîm fusese alipită imperiului ţarist, populaţia tătară se micşorase de la cinci la trei şi jumătate milioane, apoi, în anii celui de al doilea război mondial, la aproximativ un milion. Prigoana, omuciderea, persecuţia, deportarea în Siberia, procesul forţat de rusificare au dus la emigrări în masă. Dar numai Stalin putea să conceapă exterminarea în masă, „curăţind” astfel zona de ieşire la Marea Neagră de elementele neruse. Să fie o simplă coincidenţă faptul că, în Vest, începuse Hitler operaţiunea de exterminare a evreilor? Ocuparea Crimeii de trupele ruseşti în aprilie 1944 a însemnat timp de 24 de ore masacrarea şi jefuirea tătarilor de către agenţi KGB. Faptul că o familie avea un fiu combatant în Armata Roşie nu însemna nimic în furia exterminării populaţiei băştinaşe!La 18 Mai 1944 Stalin ordonă surghiunul în masă a întregii populaţii de naţionalitate tătară în stepele uzbece, kazace, în Siberia,în Ural, în Karelya ( de fapt în cinci ţări asiatice şi zone cu supravieţuire grea) punând în aplicare un plan conceput în 1940).În zorii zilei de 18 mai 1944 satele şi oraşele tătăreşti au fost împânzite de soldaţi ruşi folosind ordinul:” În 15 minute vă părăsiţi casele!”. Mărturii cutremurătoare descriu jalea unei populaţii de bătrâni, femei şi copii, căci bărbaţii erau pe front! Mulţi şi-au luat giulgiul de înmormântare, unii lingura, alţii, puţin ulei, apă de băut !Cei care au refuzat au fost împuşcaţi.”(articol preluat din rev.Emel și din Cartea Iertării,ed.I,II,III)
• Cu începere din anul 1945 comandamentul rus i-a urmărit pe teritoriul Europei de Est pe tătarii fugari din Crimeea. În toți acești ani, în România anilor 1945, 1948, 1952 au loc arestări în rândul tătarilor, cu anchete finalizate cu decese, cu condamnări la ani grei de închisoare.”( Cartea Iertării)
• Abia dup 12 ani s-a aflat la noi de surghiunul din 18 mai 1944. Tragedia neamului său a devenit „obsesia” vieții și luptei ideologice a marelui Ulkusal. Constrânsă, Uniunea Sovietică a încercat justificări, explicații așa zis științifice, ca cea din anul 1948 a istoricului rus P.N.Nadinski: „genocidul din Crimeea de la sfârșitul celui de al doilea război mondial s-a făcut ca un act de dreptate pentru trădătorii statului sovietic.” Ideea a fost dovedită ca un fals, minciună și nedreptate.Liderii sovietici Nadinski, Grekov și Smirnov nu au avut dovezi pentru a-i acuza pe tătari.Ei deja dispăruseră din enciclopedii și din viața editorială.Domina tăcerea. – Dar, în anul 1921, tătarii Crimeii participaseră ca delegați ai unui stat autonom, la Congresul Crimeii Libere – a se vedea revista Lumea Nouă, cu articolul prezentând argumente despre o politică sistematică de distrugere și masacru, iar „trădarea” din 1944 apare ca o invenție” necesară distrugerii totale! S-a descoperit într-un sertar al armatei sovietice care fugea din calea armatei germane un document din anul 1941 ce preciza intenția de a-i surghiuni pe tătarii din Crimeea în Kazahistan! (așa cum s-a procedat cu germanii în 1942)
• Sabri Arikan în studiul Dezmoștenire și Masacru, studiu tradus de noi în rev.EMEL n. 7 an 75, iulie 2005, povestește cum erau vânați în 1945 eroii la Berlin, mulți având decorația EROU ! și, ca urmare, ni se adresează cu aceste cuvinte: Să nu uitați!
• Atlasul Uniunii Sovietice din 1950 scrie despre populația rusă a Crimeii – tătarii numai existau! De aceea are loc alipirea ei la Ucraina în februarie 1954…de aceea s- a putut ocupa de către armata rusă în februarie 2014…Tătarii din Crimeea tac, sunt reduși la tăcere, altfel, va veni asupra lor un alt surghiun și mai năprasnic… Și este normal, interzicând poporul, interzicând istoria, să interzici, în ajun de 18 mai 2016 și Megilisul / Parlamentul Tătar! Și acum, în 18 mai 2016, asistăm doar la a câta ocupație a Crimeii tătarilor? Nu facem nimic decât să ne văietăm , să mărșăluim și să ne rugăm… Atât și ocupația se extinde, va plesni, cândva, oare câți vom rămâne să ne amintim de istoria adevărată?

Ei semnează cartea neterminată a surghiunului nostru.

3986 cititori.